Totul a pornit de la o întrebare simplă: „Cum formezi nu doar jucători, ci oameni?” De acolo, Mario Găman a început să construiască o carieră în care fotbalul devine mai mult decât sport – devine educație, caracter, echilibru.
În acest interviu, nu vorbim doar despre meciuri sau trofee, ci despre viziune, despre ce înseamnă să inspiri tineri și să lași în urmă mai mult decât un rezultat bun.
1.Ai avut un parcurs remarcabil în fotbal, atât ca jucător, cât și ca antrenor, iar implicarea ta la echipe precum Pandurii Târgu Jiu și CSO Filiași a adus rezultate notabile. Dacă ar fi să privești în urmă la începuturile carierei tale, ce te-a atras inițial către fotbal și cum crezi că acele momente te-au format ca antrenor?
Ceea ce m-a atras cel mai mult către fotbal a fost pasiunea pură pentru acest sport. Țin minte când aveam vreo 7-8 ani și mă trezeam lângă tatăl meu, și el fost fotbalist pandurist și apoi antrenor. Eram fascinat de răsfoitul ziarelor, eram curios să văd ce s-a întâmplat în meciuri, ce transferuri s-au mai făcut. Îmi amintesc orele nesfârșite petrecute pe terenurile din cartier, unde fotbalul era mai mult decât un joc, era o modalitate de a învăța să-ți exprimi personalitatea, de a te adapta la ceilalți, la jocurile copilăriei, de unde îți formai, fără să-ți dai seama, anumite calități și deprinderi motrice care, mai târziu, te ajutau în dezvoltarea ta. Au fost lecții esențiale care m-au format ca om, ca jucător și, ulterior, ca antrenor. Am învățat despre importanța muncii în echipă, să fiu disciplinat și să-mi doresc mereu să devin mai bun.
Aceste începuturi pline de provocări și entuziasm au fost fundamentul fără de care, poate, nu aș fi avut curajul și încrederea de a duce mai departe cariera în fotbal. Ca fotbalist, chiar dacă am trăit experiența de competiție la un nivel profesionist de liga 3 și liga 2 (peste 200 de meciuri), am regretul că nu am ajuns să debutez la un meci de liga 1, dar mereu am încercat să privesc înainte și să fiu mândru și fericit pentru tot ce am realizat, pentru că nu este ușor ca la 16 ani să pleci singur și să încerci să-ți construiești o carieră departe de familie. Dar experiența echipelor pe unde am trecut, momentelor și sentimentelor trăite alături de colegi, antrenori, conducători m-au ajutat să găsesc mereu oportunități în fotbal care să-mi aducă progres și satisfacție. Ca antrenor, sunt fericit că am avut șansa să lucrez în staff-ul Dlui Victor Pițurcă, un om pe care-l apreciez foarte mult și fără de care, poate, nu mai eram ce sunt astăzi, să performez la echipe ca Gilortul Tg. Cărbunești, CSO Filiași, Pandurii Tg. Jiu și, astăzi, CSM Tg. Jiu.
2.În cariera ta profesională, cu siguranță ai întâlnit momente de provocare și situații dificile. Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o iei și cum a influențat aceasta modul în care vezi acum succesul și eșecul?
În cariera sportivă, fie că ești jucător, antrenor sau din orice altă postură, ai parte de provocări și momente bune sau mai puțin bune, ești pus să alegi sau să iei anumite decizii pe care trebuie să înveți să le gestionezi și să rămâi pozitiv, cu picioarele pe pământ, indiferent de consecința alegerilor tale. Dacă este să mă opresc la o decizie importantă și dificilă, a fost în momentul plecării de la ACSO Filiași la Pandurii Tg. Jiu, după ce reușisem calificarea în primele 8 echipe ale țării, o performanță imensă ca o echipă de liga 3 să ajungă la acel nivel, mai ales după momentele emoționante și unice după calificare, dar decizia era luată deja înainte de meci. Acum, dacă vorbim de succes sau de eșec, ambele cred că joacă un rol esențial în dezvoltarea personală și profesională, pentru că, dincolo de rezultate, ceea ce contează cu adevărat este cum gestionezi aceste momente și ce înveți din ele. Bineînțeles, succesul este un moment de bucurie și de împlinire, este rezultatul muncii tale, fie că vorbim de un trofeu, de un meci câștigat sau de progresul unui jucător sub îndrumarea ta, aceste lucruri îți oferă satisfacție, dar, totodată, trebuie să rămâi echilibrat, pentru că fotbalul este atât de imprevizibil și lucrurile se pot schimba rapid. La polul opus, se întâmplă să fie și momente unde lucrurile nu au mers așa cum mi-am dorit, că a fost vorba de o înfrângere dureroasă sau o decizie grea sau o perioadă mai puțin reușită, am încercat, cu o analiză realistă, să găsesc soluții la ceea ce nu a funcționat și să învăț să mă ridic mai ambițios, mai puternic, mai atent la detalii și cred că adevărata valoare a unui antrenor sau jucător este modul în care reacționează după eșec. Ca o concluzie personală, succesul este motivația, iar eșecul este lecția, ele sunt fundamentul progresului atât pe teren, cât și în viața de zi cu zi.
3.Într-un domeniu în continuă schimbare, cum îți adaptezi stilul de lucru și filozofia pentru a rămâne relevant și pentru a obține rezultate constante?
Pot spune că iubesc acest fenomen și, fără a fi pasionat, nu cred că poți face lucrurile profesionist la cel mai înalt nivel.
Sunt un om preocupat, perfecționist, îmi place să studiez antrenorii de succes și modul cum își adaptează strategiile în funcție de cluburile la care activează, urmăresc stilurile de joc moderne și inovațiile în fotbal, particip la cursuri, conferințe, licențieri pentru a rămâne la curent cu cele mai bune practici.
Este o muncă complexă, stilul și filozofia mea de lucru este foarte simplă, îmi place să creez un mediu de lucru bazat pe disciplină, încredere și comunicare, o echipă bazată pe unitate și mentalitate de învingător, cred că aici trebuie lucrat cel mai mult: la mentalitate.
Folosesc analize video, integrez tehnologia în antrenament, colaborez cu staff-ul meu, cu specialiști (nutriționiști, psihologi, preparatori fizici) pentru a optimiza performanța echipei, mă inspir din fotbalul modern, care pune accent pe intensitate, presing și tranziții rapide.
Numai așa cred că poți obține rezultate constante într-un sport care evoluează rapid.
4.Curajul este o valoare centrală în proiectul „Voci Curajoase”. Ce înseamnă pentru tine curajul în munca ta, fie că vorbim de sportivi, de echipă sau de momentele în care ai fost pus în fața unor decizii critice?
Curajul este o valoare fundamentală în sport, influențând atât performanța individuală, cât și dinamica echipei.
În meseria de antrenor, cred că dacă nu ai personalitatea necesară de a te confrunta și rezolva problemele, indiferent de natura lor, nu poți conduce acea echipă. Îmi place să risc, îmi place să-mi impun ideile și conceptul meu de antrenament, să transmit echipei curajul de a domina orice adversar. Ador jucători care ies din zona de confort și își asumă riscuri — numai așa poți să-ți depășești condiția și să depășești anumite obstacole, să ajungi să visezi, să ajungi acolo unde îți dorești, atât din punct de vedere individual, cât și colectiv.
5.Te-ai implicat în activități care să încurajeze incluziunea persoanelor cu dizabilități în sport? Ce lecții ai învățat din aceste experiențe și cum vezi rolul sportului în construirea unui mediu mai accesibil și empatic?
Sportul joacă un rol esențial în sprijinirea persoanelor care se confruntă cu bariere fizice, mintale sau sociale, oferind oportunități de incluziune, de dezvoltare personală și de îmbunătățire a calității vieții.
Sunt un om implicat în această activitate și datorită Roxanei Pistol, fondatoarea Asociației Be Teen, o persoană pe care o respect foarte mult și căreia vreau să-i mulțumesc pentru că mi-a dat posibilitatea să particip la evenimente incredibile ce rămân întipărite pentru tot restul vieții.
Am participat la Infinit Race, un proiect ce a constat într-o cursă de alergare pentru un număr de 20 de persoane în scaun cu rotile, cu 20 de tineri voluntari, unde, la finalul zilei, puteai spune cu adevărat că SE POATE.
6.Cum te-a transformat rolul de tată în relația cu sportivii și în modul în care abordezi leadership-ul în echipă?
Rolul de tată în creșterea și dezvoltarea copilului este la fel de important ca al mamei, iar dacă nu există un echilibru între cele două, bunăstarea lui psihică va avea de suferit. Rolul de tată m-a schimbat profund, atât ca om, cât și ca antrenor. Mi-a oferit o perspectivă mai largă asupra responsabilității, răbdării și empatiei, lucruri esențiale în relația cu colegii mei și cu tinerii sportivi. La fel cum îmi doresc să fiu un model pentru copiii mei, așa vreau să inspir și generațiile tinere din fotbal, arătându-le că munca, respectul și caracterul sunt la fel de importante ca talentul. Ca antrenor de copii și juniori ai o responsabilitate imensă, pentru că este foarte important ca acel copil să nu simtă că ești omul care doar face antrenament, exerciții și am plecat acasă.
Toți ne amintim de acel antrenor riguros, autoritar, cu reguli stricte, pedepse, care-ți transmitea teamă, frică și, de multe ori, inventai lucruri numai să nu participi la antrenament.
În ziua de azi, copiii care lucrează cu tine zilnic, mai ales la vârsta de inițiere, unde ei trebuie ajutați să se acomodeze cu grupul, să se bucure și să vină cu drag la antrenamente, trebuie să te simtă ca un pedagog, trebuie tratați copilărește, trebuie urmăriți atent, la fiecare pas, să se bucure și, prin jocuri, să le stimulezi energia, inteligența. Din ora lor de joacă nu trebuie să lipsească exercițiile de educație fizică. Din păcate, gradul de obezitate a crescut și o pondere mare de copii au ajuns să fie amotrici. În leadership, am învățat că fiecare jucător are nevoie de sprijin diferit, exact cum fiecare copil are propriul său ritm de creștere și învățare. Este foarte importantă această comunicare și grad de înțelegere, pentru că așa devii mai atent la nevoile echipei, mai dispus să asculți și să oferi îndrumare, nu doar indicații.
7.Cum îți gestionezi timpul și energia între viața de familie și cariera ta, astfel încât să rămâi motivat și concentrat pe obiectivele tale?
Nu este ușor, pentru că se întâmplă de multe ori, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal, prin anumiți factori, să poți fi afectat, dar eu cred că trebuie să fie un echilibru între viața de familie și cariera profesională. Când îți practici meseria pe care o faci, să rămâi focusat acolo și să te detașezi de ceea ce se întâmplă pe plan personal, iar când ai ajuns acasă, după o zi de muncă, să ai energia necesară să fii lângă familia ta, să uiți de ceea ce ai făcut până atunci și să te implici total în viața copiilor și a omului de lângă tine. Bineînțeles, trebuie să fii foarte atent și cum îți gestionezi energia, să nu ajungi la epuizare. Nu sunt lucruri ușoare de gestionat, dar cred eu că, o comunicare bine înțeleasă, cu o flexibilitate și o adaptare la anumite situații când un aspect are nevoie de mai multă atenție, poți menține un echilibru sănătos între viața de familie și carieră, rămânând motivat și concentrat pe ceea ce contează cu adevărat.
8.Dacă ar fi să îți descrii parcursul profesional într-un singur cuvânt, care ar fi acesta și de ce?
Progres – Acest cuvânt reflectă cel mai bine parcursul profesional, deoarece fiecare etapă a fost o oportunitate de creștere, învățare și adaptare. Fiecare provocare a contribuit la dezvoltarea abilităților și a perspectivei, iar fiecare succes a fost un pas înainte spre obiective mai mari. Progresul înseamnă dezvoltare, depășirea limitelor și dorința de a deveni mai bun în fiecare zi.
9. Care sunt speranțele și planurile tale pe termen lung în fotbal? Există un proiect sau o viziune pe care îți dorești să o transformi în realitate?
Speranțele și planurile mele pe termen lung s-ar concentra pe dezvoltare continuă, impactul asupra generațiilor viitoare și să ating cel mai înalt nivel posibil în cariera de antrenor și să contribui semnificativ la echipele unde activez, fie că e vorba de nivel de juniori sau seniori. Odată cu apariția proiectului CSM Tg. Jiu au apărut și speranțele fotbalului gorjean, un proiect pe termen lung, care în decurs de 2-3 ani a crescut frumos, la început cu formarea grupelor de copii și juniori și astăzi cu apariția echipei de seniori, care este formată numai din jucători gorjeni, cu principii sănătoase, cu antrenori profesioniști, dedicați, pasionați, cu o metodologie clară pentru fotbalul profesionist.
La nivel de fotbal juvenil, fie că este vorba de Luceafărul Tg. Jiu, unde, împreună cu colaboratorul meu Dan Staicu, am creat un mediu profesionist pentru inițierea și creșterea copiilor din toate punctele de vedere, cu practicarea fotbalului fără presiune și fără rezultate, cu accent pe creșterea individuală a fiecărui copil în parte, un fotbal practicat cu plăcere și cu zâmbetul pe buze, fie că vorbim de Academia CSM Tg. Jiu sau de grupa de 2011 pe care o antrenam, scopul nostru a fost crearea unui mediu folosind fotbalul ca mijloc de educație, disciplină, motivație, să oferim și să sprijinim acești tineri talentați pentru a-și atinge potențialul prin educație sportivă, prin dezvoltarea mentalității de învingător și formarea unor personalități și caractere puternice. Pe termen lung, mi-aș dori ca aceste proiecte să lase o moștenire în fotbal și să inspire următoarele generații să viseze mai departe și cât mai mulți juniori să facă pasul la echipa mare a orașului CSM Tg. Jiu și, de ce nu, la echipele mari ale țării sau ale fotbalului european și mondial.
10. Dacă ar fi să lași un mesaj pentru cei care te privesc ca pe un model – fie tineri aspiranți, fie colegi din domeniu – care ar fi acel gând pe care ai vrea să-l păstreze cu ei?
Aș vrea să le transmit un singur gând: curiozitatea și perseverența sunt cheia progresului. Fie că ești la început de drum sau deja în domeniu, nu înceta niciodată să înveți, să pui întrebări și să cauți soluții mai bune.
Nu te teme de eșec – fiecare greșeală este o lecție care te aduce mai aproape de perfecțiune.
Ai încredere în proces, fii autentic și rămâi dedicat pasiunii tale.
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire
Poți contribui și tu:
Implică-te în activitățile noastre
Donează pentru persoanele cu dizabilități grave
Cont deschis la Banca Comercială Română
RO56RNCB0149149799710001 RON
Cod de identificare fiscală : 35790409
ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor
la poziția 6/25.02.2012
