Pentru Ștefan Pițian, tenisul este mai mult decât un sport – este o școală a disciplinei, perseverenței și caracterului. Cu o pasiune autentică pentru formarea tinerilor sportivi, el își dedică energia nu doar performanței, ci și educației prin sport. Crede în puterea exemplului, în accesibilitatea tenisului pentru toți copiii și în importanța muncii constante. Prin antrenamentele sale, nu doar pregătește jucători, ci modelează oameni puternici, capabili să înfrunte orice provocare – pe teren și în viață.
În interviul de față, ne împărtășește parcursul său personal și profesional, oferind o perspectivă profundă asupra valorilor care îi definesc munca.
1.Fiecare poveste are un început. Dacă te-ai întoarce la momentul în care ai pus prima dată mâna pe o rachetă de tenis, ce ai spune că te-a atras cel mai mult la acest sport? A fost o pasiune descoperită din întâmplare sau un vis clar încă de atunci?
Am fost dus la tenis de tatăl meu. Până în acel moment, nu știam nimic despre tenis. Îmi aduc aminte și acum primul contact cu racheta (una de lemn, încă se juca acum 30 de ani cu cele de lemn în România). După primul antrenament, am simțit că asta voi face toată viața și, de atunci, nu a trecut nicio zi în care tenisul să nu fie în mintea mea.
2.Tenisul este mai mult decât un sport – e o combinație de disciplină, strategie și pasiune. Care sunt valorile pe care le-ai cultivat de-a lungul carierei tale și cum reușești să le transmiți sportivilor pe care îi pregătești?
În primul rând, tenisul înseamnă educație – educație în toate formele ei: civică, sportivă, emoțională, interpersonală etc. Acesta mi-a adus, înainte de toate, educație, iar apoi disciplina, pe care am implementat-o în orice domeniu al vieții mele. La rândul meu, încerc să transmit mai departe același lucru: educație continuă în toate palierele vieții și disciplină. Consider că, prin propriul exemplu, este cel mai important și cel mai ușor mod de a transmite mai departe aceste valori.
3.În cariera ta de antrenor, cu siguranță ai întâlnit momente de provocare și situații dificile. Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o iei și cum a influențat aceasta modul în care vezi acum succesul și eșecul?
Într-adevăr, de-a lungul carierei de antrenor, am avut multe provocări – unele pe care cred că le-am gestionat bine, altele din care am învățat. Dacă ar fi să menționez una singură, ar fi cea din 2012, când eram cu sportivii la o competiție în Israel, iar acolo a izbucnit un război. Ne aflam foarte aproape de zona de conflict și am fost evacuați din hotel într-o altă zonă, sub protecția militarilor. A fost o zi grea, până când am reușit să zburăm spre România. Cred că acel eveniment mi-a influențat mult deciziile viitoare, determinându-mă să apreciez mai mult tot ce avem lângă noi – locul în care trăim, oamenii din jur, familia. Ulterior, multe dintre deciziile mele au fost luate cu inima.
4.Curajul este o valoare centrală în proiectul „Voci Curajoase”. Ce înseamnă pentru tine curajul în munca ta, fie că vorbim de sportivi, de echipă sau de momentele în care ai fost pus în fața unor decizii critice?
Curajul pentru mine inseamna integritate in primul rand, cutajul de a nu te abate de la principiile tale, curajul de a-ți asuma deciziile bune sau rele.
5.Te-ai implicat în activități care să încurajeze incluziunea persoanelor cu dizabilități în sport? Ce lecții ai învățat din aceste experiențe și cum vezi rolul sportului în construirea unui mediu mai accesibil și empatic?
Am avut ocazia de a lucra cu un sportiv profesionist (tenisman) în scaun cu rotile. Am remarcat dorința de a trece peste impedimentele fizice și dorința de a progresa zilnic. Din păcate, în România sunt foarte puține acțiuni în această direcție. Primul pas pe care l-aș face ar fi cel de conștientizare și informare, apoi de incluziune socială și accesibilitate la programe.
6.Rolul de tată aduce multe lecții de viață. Cum te-a influențat acest rol în modul în care abordezi antrenamentele, relațiile cu sportivii tineri și provocările din cariera ta? Ai observat schimbări în felul în care gestionezi echipa sau în modul în care îți setezi obiectivele profesionale?
Au fost multe schimbări pozitive în viața mea de când am devenit tată. Cred că empatia (soția a avut cel mai important rol aici) a atins un alt nivel, iar relația cu sportivii s-a îmbunătățit semnificativ. De asemenea, obiectivele profesionale s-au schimbat, alegând uneori să prioritizez anumite proiecte pentru a putea fi la fel de prezent și acasă, alături de familie.
7.Cum reușești să menții un echilibru între viața personală și responsabilitățile profesionale? Ce te motivează să continui atunci când apar momente dificile?
Cred că totul se învață. Uneori am simțit că fac față cu greu, dar, cu timpul, înveți să prioritizezi și să alegi care sunt proiectele cu adevărat importante. Motivația rămâne aceeași întotdeauna: să dau totul în orice proiect în care mă implic.
8.Privind spre viitor, ce visuri ai pentru tenisul românesc și pentru rolul pe care l-ai putea avea în formarea unei noi generații de sportivi? Ce te inspiră să continui să investești în acest domeniu?
Voi începe cu o notă pesimistă, pe care eu o consider realistă: România stă foarte prost la nivel de infrastructură, educație sportivă și accesibilitate la sport. Plecând de la această realitate, dorința mea este să aduc educația sportivă la cât mai multe persoane și să fac tenisul cât mai accesibil pentru copii. De aceea, în ultimii ani, la academie, am încercat să implementăm cât mai multe programe gratuite. Cred că sportul înseamnă sănătate, înseamnă educație! De aceea, și în viitor, îmi voi pune toată energia în a face sportul accesibil pentru cât mai mulți copii, din rândul cărora să putem selecta viitorii campioni pe care să îi aplaudăm cu mândrie.
9.Există o poveste sau un moment din cariera ta care te-a marcat profund? Cum a influențat aceasta modul în care privești munca ta și impactul pe care îl poți avea asupra celor din jur?
Momentul care m-a marcat profund a fost acela în care am realizat că nu îmi voi putea îndeplini visul din copilărie – acela de a ajunge în primii 10 jucători din lume. Din motive financiare, a trebuit să renunț la cariera de jucător. De atunci, în fiecare an, mi-am propus să antrenez gratuit cel puțin un elev.
10.Care crezi că este cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o până acum din tenis și cum îți dorești să o transmiți mai departe, atât pe teren, cât și în afara lui?
În tenis, în primul rând, înveți să pierzi. Înveți că, pentru a obține ceva important, trebuie să accepți înfrângerea, apoi să continui să muncești, să devii mai bun, să fii rezilient și perseverent. Astfel, și în viață mă ghidez după aceste lecții și încerc să le transmit în toate ariile vieții.
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire
Poți contribui și tu:
Implică-te în activitățile noastre
Donează pentru persoanele cu dizabilități grave
Cont deschis la Banca Comercială Română
RO56RNCB0149149799710001 RON
Cod de identificare fiscală : 35790409
ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor
la poziția 6/25.02.2012
