Alături de Claudiu Gura, ACC, vom descoperi împreună ce înseamnă să fii un ghid în călătoria spre excelență, cum se construiește un spațiu „safe” de dezvoltare și care sunt perspectivele viitorului în coaching, inclusiv rolul tehnologiei și al inteligenței artificiale.
În interviul de față, împărtășește parcursul său personal și profesional, oferind o perspectivă profundă asupra valorilor care îi definesc munca.
1. Cum ai început să explorezi calea scrisului și ce te-a motivat să îți urmezi intuiția în această direcție? Care e povestea ta?
Acum 25 de ani, am început să scriu nu doar poezii, ci și proză. La acea vreme, aveam în minte o carte pe care voiam să o numesc Idealuri profane. Totuși, am considerat că sunt prea tânăr pentru a publica o carte și am abandonat proiectul. Dar nu l-am uitat niciodată. Anii au trecut, iar acele file scrise, îngălbenite de timp, au rămas ascunse într-o cutie cu amintiri. Însă dorința de a scrie nu m-a părăsit niciodată. În ultimii ani, am fost foarte atras de scrierile lui Cornel Nistorescu, iar lectura sa m-a inspirat profund. Atunci mi-am propus să scriu ceva care să ajungă la oameni, să îi motiveze și să le ofere un strop de inspirație. Așa s-a născut Doza de Motivație. Astăzi, acest vis a devenit realitate, iar pe 29 martie 2025 voi lansa oficial cartea Doza de Motivație. Este un moment special pentru mine, un simbol al perseverenței și al pasiunii pentru scris.
2. Ce obstacole ai întâmpinat și cum ai reușit să le transformi în oportunități de creștere personală?
Obstacolele fac parte din viață, iar felul în care le privim definește cum le depășim. Dacă le privești de la distanță sau dintr-o perspectivă mai înaltă, ele par mai mici și îți oferă o imagine de ansamblu în care poți descoperi oportunități.
Un obstacol major pentru mine a fost primul pas către angajare. Calificarea mea de bază este în domeniul tâmplăriei, după ce am absolvit ultimii patru ani de școală în Simeria Veche. Însă, când am mers să mă angajez, am fost refuzat. Angajatorii se temeau că m-aș putea accidenta lucrând cu utilajele electrice. În loc să mă las descurajat, am decis să îmi îndrept atenția către altceva. Mi-am folosit mâinile pentru a explora un alt domeniu: tehnologia. Am început prin a desface calculatorul pe care îl aveam acasă, dorind să înțeleg cum funcționează. Această curiozitate m-a condus spre o nouă lume de cunoaștere și dezvoltare personală. Obstacolul care părea un impas s-a transformat într-o oportunitate, deschizându-mi noi orizonturi.
3.Care sunt pasiunile și interesele tale și cum te-au ajutat să te dezvolți personal și profesional?
Pasiunile mele sunt diverse, pentru că mereu caut să descopăr lucruri noi care mă provoacă și mă ajută să evoluez. Fiecare dintre ele este legată de un anumit moment din viața mea, de starea mea emoțională și de dorința de a trăi experiențe autentice. Îmi place să zbor cu parapanta, pentru că mă face să mă simt liber și mă ajută să privesc lumea dintr-o altă perspectivă – la propriu și la figurat. În aer, realizezi cât de mici sunt grijile de zi cu zi și cât de important este să îți depășești fricile. Echitația m-a învățat răbdarea și comunicarea nonverbală. Un cal nu te ascultă dacă nu îi inspiri încredere, iar acest lucru este valabil și în relațiile dintre oameni. Pescuitul, deși pare o activitate statică, m-a învățat să am răbdare și să fiu atent la detalii. De multe ori, în liniștea de pe malul apei, am găsit răspunsuri la întrebări care mă frământau.
Fotografia este una dintre pasiunile pe care am transformat-o într-o oportunitate reală. La început, am fost atras de frumusețea detaliilor, de jocul luminii și al umbrelor, de emoțiile surprinse într-o singură imagine. Cu timpul, am început să particip la evenimente ca fotograf, iar această experiență m-a ajutat să mă dezvolt profesional. Am învățat să interacționez cu oamenii, să surprind momente unice și să transmit emoție prin imagini. Toate aceste pasiuni m-au ajutat să cresc atât personal, cât și profesional. M-au învățat să îmi depășesc limitele, să îmi ascult instinctele și să găsesc oportunități acolo unde alții văd doar obstacole. Fiecare experiență a contribuit la omul care sunt astăzi și la dorința mea de a inspira și pe alții să își urmeze pasiunile.
4.Cum te-au susținut oamenii din jurul tău în călătoria ta și cum ai reușit să le răspunzi prin propriile realizări?
De-a lungul drumului meu, au existat oameni care au crezut în mine, care m-au susținut și cu care am construit relații bazate pe respect și colaborare de ani de zile. Acești oameni mi-au oferit încredere, sprijin și ocazia de a învăța din experiențele lor. În ultimii ani, am ales să stau aproape de persoane de la care am avut ce învăța. Am preferat să fiu cel mai mic de la masa celor mari și să îmi hrănesc cultura cu firimituri din înțelepciunea lor. Acest lucru m-a ajutat enorm să cresc, atât personal, cât și profesional. Desigur, nu toți oamenii din viața mea au avut intenții bune. Au fost și cei care au profitat de bunătatea mea, care m-au considerat naiv sau chiar prost după ce și-au atins scopurile. Dar i-am lăsat să creadă ce vor, pentru că adevărul îl știam încă de la prima interacțiune cu ei. Nu am considerat că merită să îmi consum energia pentru a le demonstra contrariul. Un aspect care îmi place enorm este faptul că, de multe ori, oamenii care mă întâlnesc pentru prima dată sunt sceptici în privința a ceea ce pot oferi. Îmi face o reală plăcere să îi surprind cu idei și soluții la care nu s-ar fi așteptat. Această capacitate de a vedea dincolo de aparențe și de a aduce valoare într-o conversație sau într-un proiect este unul dintre lucrurile care mă motivează cel mai mult.
Cel mai dureros sentiment rămâne, însă, dezamăgirea venită din partea celor în care ai investit încredere și cărora le-ai deschis sufletul. Când cineva ajunge să îți cunoască punctele sensibile, știe exact unde să lovească atunci când nu te mai vede folositor. Însă și din aceste experiențe am învățat. Am înțeles că nu toată lumea merită acces la inima ta și că adevărații oameni de valoare sunt cei care rămân aproape nu doar în momentele bune, ci și în cele dificile. Prin propriile realizări, am încercat să răspund celor care au avut încredere în mine, să le arăt că sprijinul lor nu a fost în zadar. Iar celor care nu au crezut în mine, le-am demonstrat că singurul lucru care contează este să nu renunți la tine, indiferent de obstacolele întâlnite.
5.În momentele dificile, ce strategii ai dezvoltat pentru a-ți păstra motivația și claritatea în obiectivele tale?
Momentele dificile și dezamăgirile au fost, paradoxal, cel mai bun mod prin care m- am reinventat. De fiecare dată când am trecut printr-o perioadă grea, am ales să nu mă las copleșit de negativitate. În schimb, mi-am găsit mereu ceva de făcut, un nou proiect sau o nouă abilitate de învățat. Ținându-mi mintea ocupată, am reușit să mă distanțez de durere și să îmi schimb perspectiva asupra situației. Pentru mine, progresul este cea mai bună terapie. Atunci când mă uit în urmă și văd câte lucruri am învățat să fac, îmi dau seama, implicit, prin câte provocări și dezamăgiri am trecut. Fiecare obstacol a fost, de fapt, un punct de cotitură care m-a forțat să cresc, să mă adaptez și să devin mai bun. De asemenea, mi-am dezvoltat un mecanism simplu, dar eficient: atunci când mă simt descurajat, îmi reamintesc de momentele în care am reușit, în ciuda dificultăților. Îmi spun: Ai trecut prin situații grele înainte și ai găsit o soluție. O vei găsi și acum. Motivația mea vine din dorința de a continua, de a nu mă opri niciodată din a explora, învăța și crea. Nu mă tem de eșecuri, pentru că ele sunt doar lecții deghizate.
6.Ce lecții ai învățat despre tine de-a lungul drumului și cum îți influențează acestea viziunea asupra viitorului?
Lecțiile pe care le-am învățat despre mine de-a lungul drumului sunt multe, dar câteva dintre ele mi-au schimbat profund felul în care privesc viața și viitorul.
1.Reziliența este mai puternică decât obstacolele – Indiferent de provocările prin care am trecut, am descoperit că pot merge mai departe. Am învățat că limitele sunt adesea impuse de mintea noastră și că determinarea poate compensa multe dificultăți. Această lecție mă face să privesc viitorul cu încredere, știind că, indiferent ce se va întâmpla, voi găsi o cale.
2.Autenticitatea atrage autenticitate – De fiecare dată când am fost sincer cu mine însumi și cu cei din jur, am atras oameni care rezonează cu valorile mele. Aceasta îmi modelează viitorul în sensul că îmi doresc să construiesc relații și proiecte bazate pe autenticitate, fără compromisuri care să mă îndepărteze de cine sunt cu adevărat.
3.Eșecurile sunt doar lecții mascate – Multe dintre eșecurile pe care le-am perceput ca fiind devastatoare s-au dovedit, în timp, a fi oportunități de creștere.
Fiecare cădere m-a învățat ceva despre mine, despre oameni sau despre lume. Astfel, în loc să mă tem de viitor, îl privesc ca pe un teren de joacă unde fiecare pas, bun sau rău, mă duce mai departe.
4.Schimbarea este singura constantă – Am învățat să nu mă mai tem de schimbare, ci să o îmbrățișez. Viitorul nu este fix, ci modelabil, iar flexibilitatea în fața schimbărilor îmi dă puterea să mă adaptez și să găsesc mereu soluții noi.
5.Iubirea și conexiunile umane sunt esențiale – Deși munca și ambițiile sunt importante, am realizat că oamenii din jurul meu sunt cei care dau sens vieții. Aceasta mă face să-mi proiectez viitorul într-un mod în care să investesc mai mult în relațiile autentice și în momentele petrecute cu cei dragi.
Aceste lecții m-au transformat și îmi ghidează fiecare decizie. Viitorul nu mă mai sperie, ci mă provoacă să devin cea mai bună versiune a mea.
7.Cum ai descrie impactul pe care îl ai asupra comunității tale și ce mesaj le-ai transmite celor care trec prin provocări similare?
Impactul asupra comunității – Prin experiențele și lecțiile mele de viață, vreau să fiu o sursă de inspirație pentru cei din jur. Fie că este vorba despre cartea Doza de Motivație, despre mesajele motivaționale zilnice sau despre proiectele creative în care mă implic, scopul meu este să arăt că obstacolele nu definesc cine suntem, ci felul în care le depășim. Prin autenticitatea mea, le ofer oamenilor curajul de a-și accepta vulnerabilitățile și de a le transforma în puncte forte. Comunitatea mea știe că, indiferent prin ce trec, nu sunt singuri și că există mereu o cale de a merge mai departe.
Mesaj pentru cei care trec prin provocări similare – Dacă treci printr-o perioadă grea, amintește-ți că durerea nu este o destinație, ci doar o etapă. Nimeni nu poate merge pe acest drum în locul tău, dar nici nu trebuie să-l parcurgi singur. Îndrăznește să ceri ajutor, să cauți inspirație și să ai încredere că fiecare pas înainte contează, chiar dacă pare mic. Nu lăsa pe nimeni să-ți spună că nu poți reuși. Tu ești cel care îți definește limitele, și, mai important, tu ești cel care le poate depăși. Indiferent de greutăți, ai în tine puterea de a scrie o poveste extraordinară. Crede în tine și mergi mai departe!
8.Există un moment în viața ta când ai simțit că ai depășit o barieră mentală sau fizică? Ce a însemnat acel moment pentru tine?
Un exemplu puternic din Doza de Motivație care ilustrează depășirea unei bariere mentale și fizice este momentul în care am ales să nu mă mai definesc prin limitările impuse de societate sau chiar de propria mea minte.
Momentul de cotitură: Alegerea de a merge mai departe. Într-un capitol al cărții, povestesc despre o perioadă în care mă simțeam prins într-o capcană a neputinței. Erau zile în care mă întrebam dacă pot face mai mult, dacă pot ieși din zona de confort, dacă pot arăta lumii că sunt mai mult decât o etichetă sau o condiție fizică. Într-o zi, am fost pus în fața unei alegeri: să accept o provocare care mă scotea din zona de siguranță sau să rămân în aceleași tipare care îmi ofereau confort, dar nu și progres. Alegerea de a merge mai departe, de a-mi asuma riscul, de a încerca ceva nou (fie că a fost un proiect, o interacțiune sau o oportunitate) a fost acel moment în care am depășit bariera mentală a fricii și a îndoielii. Ce a însemnat acel moment pentru mine? A fost punctul în care am realizat că limitele reale sunt doar cele pe care le acceptăm. Am simțit pentru prima dată că pot transforma provocările în oportunități, că pot inspira și că nu trebuie să mă definesc prin ceea ce nu pot face, ci prin ceea ce aleg să fac. Acest moment a devenit fundamentul viziunii mele asupra vieții și mesajul principal al cărții: Puterea de a merge mai departe este în tine. Nu trebuie decât să crezi în ea!
9.Dacă ai putea redefini modul în care societatea percepe dizabilitatea, care ar fi primul pas pe care l-ai sugera?
Dacă aș putea redefini modul în care societatea percepe dizabilitatea, primul pas ar fi schimbarea narațiunii din jurul acestui concept. De la milă la respect și normalitate. Societatea încă vede dizabilitatea fie ca pe o tragedie, fie ca pe un obstacol insurmontabil. În realitate, dizabilitatea este doar o altă formă de existență, cu provocări specifice, dar și cu oportunități unice. În loc să fim priviți prin prisma a ceea ce nu putem face, ar trebui să fim percepuți prin ceea ce putem realiza, prin contribuția noastră reală.
Primul pas concret: Educația și expunerea
Aș începe prin introducerea unor programe educaționale în școli, universități și companii, care să promoveze o înțelegere reală a dizabilității. Nu din perspectiva „specială” sau a „inclusivității forțate”, ci prin normalizarea diversității umane. De asemenea, ar fi esențial să avem mai multe modele de succes vizibile – oameni cu dizabilități care și-au construit cariere, care inovează, care conduc afaceri sau inspiră comunități. Când societatea vede exemple reale, mentalitatea începe să se schimbe.
Mesajul meu ar fi clar: Dizabilitatea nu este o piedică absolută, ci o provocare care poate fi gestionată. Ceea ce avem nevoie nu este mila, ci șanse egale, accesibilitate reală și o schimbare de mentalitate care să ne permită să ne valorificăm potențialul.
10.Care este cel mai valoros lucru pe care l-ai descoperit despre tine în această călătorie?
Cel mai valoros lucru pe care l-am descoperit despre mine în această călătorie este puterea de a transforma provocările în oportunități. Am realizat că, indiferent de obstacolele pe care le-am întâlnit, am avut mereu capacitatea de a găsi o cale, de a mă adapta și de a merge mai departe. Dizabilitatea, eșecurile, dezamăgirile – toate acestea nu m-au definit, ci m-au modelat. Această descoperire mi-a schimbat complet perspectiva asupra vieții. Nu mă mai văd prin prisma limitărilor, ci prin ceea ce pot construi. Mi-am dat seama că puterea mea nu vine din absența greutăților, ci din felul în care le depășesc. Această lecție mi-a oferit nu doar încredere, ci și o misiune: să împărtășesc această energie cu alții, să le arăt că și ei pot transforma orice obstacol într-o treaptă spre ceva mai bun. Noi nu suntem ceea ce ni se întâmplă, ci ceea ce alegem să devenim
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire
Poți contribui și tu:
Implică-te în activitățile noastre
Donează pentru persoanele cu dizabilități grave
Cont deschis la Banca Comercială Română
RO56RNCB0149149799710001 RON
Cod de identificare fiscală : 35790409
ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor
la poziția 6/25.02.2012
