Lidia Leahu este o voce puternică în comunitatea persoanelor cu dizabilități, speaker motivațional și o forță de schimbare în proiecte de incluziune socială. Cu o vastă experiență în lupta pentru drepturile celor vulnerabili, Lidia este cunoscută pentru dedicarea ei față de cauze importante, dar și pentru dorința de a aduce bucurie și umor în viețile oamenilor.
În interviul de față, împărtășește parcursul său personal și profesional, oferind o perspectivă profundă asupra valorilor care îi definesc munca.
1.Privind în urmă, cum ai început să explorezi calea pe care te afli astăzi? Ce te-a motivat să îți urmezi intuiția în această direcție?
Cred că am început să fac ceea ce fac astăzi urmându-mi sufletul. Mult timp nu am știut ce vreau să „devin” în viață, dar am știut că vreau să trăiesc cu folos și că vreau să influențez lumea în bine. Îmi spuneam mereu că vreau să îmi urmez chemarea. Cred că fiecare om are o chemare specială și o misiune pe acest pământ. Am început să mă implic ca voluntar din ce în ce mai mult în societate. Eu m-am îmbolnăvit devreme, la doar 14 ani, și atunci când conștientizezi ce scurtă poate fi viața pentru o persoană cu distrofie musculară, îți dai seama că nu prea ai timp de pierdut și atunci îți rămân doar două lucruri de făcut: să-ți plângi de milă, așteptând să mori, sau să te faci util și să lași ceva în urma ta, iar eu am ales să nu-mi plâng de milă.
2. Ce aspecte din munca ta îți aduc cea mai mare satisfacție și cum crezi că au contribuit acestea la creșterea ta personală?
Cea mai mare satisfacție o am când pot să fac pe cineva fericit, când pot să motivez, să încurajez și când oamenii îmi mărturisesc că, datorită mie, pot fi mai mulțumitori pentru viața lor. Trebuie să recunosc că nu mi-e mereu ușor. Nu e ușor să te faci vulnerabil și să te deschizi în fața unor oameni pe care nici măcar nu îi cunoști.
Am înțeles că fiecare acțiune pe care o fac, trebuie să o fac cu responsabilitate. Chiar și o postare pe Facebook sau pe Instagram, pe care uneori o încărcam din inerție, poate schimba vieți. Vrem sau nu, cuvântul are putere. Cuvântul poate salva sau distruge vieți. Într-o zi, o persoană pe care nici măcar nu o cunosc, mi-a scris că, datorită unei postări pe care am făcut-o, a renunțat la gândul de a-și lua viața. M-a șocat acel mesaj și cred că nu-l voi uita niciodată. Acel mesaj cu siguranță a contribuit la creșterea mea, m-a făcut să fiu mai responsabilă și să-mi dau seama de impactul pe care îl pot avea asupra oamenilor. M-a făcut să-mi doresc să-mi folosesc cuvintele mai înțelept.
3. Care sunt momentele care te-au provocat cel mai mult în cariera ta și cum simți că te-au transformat acele experiențe?
Cel mai mult am simțit că m-au provocat momentele în care am ales să lupt pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. Nu a fost obligația mea să fac acest lucru, dar fiind și eu o persoană cu dizabilități, m-am simțit responsabilă și m-am gândit că poate chiar pentru astfel de momente a îngăduit Dumnezeu să fiu bolnavă, ca astfel să îi pot înțelege pe cei care se află în suferință, să le cunosc nevoile și să-mi folosesc vocea pentru a face o lume mai bună pentru ei. Nu e ușor ca tu, un om simplu, un om mic în ochii autorităților, să vii și să încerci să schimbi ceva. Ei nu te văd ca pe un om cu care pot colabora, te văd ca și cum le-ai fi dușman. Știm cu toții că România nu este o țară accesibilă și primitoare pentru persoanele cu dizabilități, dar eu cred că, încet-încet, poate deveni, asta dacă ar exista bunăvoință din partea autorităților, dar din păcate nu prea este, de aceea se întâmplă atât de multe nedreptăți și abuzuri în ceea ce privește drepturile persoanelor cu dizabilități. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să fim mai vocali și să ne folosim vocea pentru a ne apăra puținele drepturi pe care le avem. Cuvintele au putere și trebuie să le folosim, să nu rămânem muți atunci când trebuie să vorbim. Toate experiențele cu autoritățile mi-au dat speranța că pot reuși chiar dacă ei mă consideră doar „un simplu om”, pentru că în inima mea port peste 1 milion de persoane care suferă și-și plâng zilnic durerea, iar alături de mine este Dumnezeu, deci nu sunt singură, iar El îmi dă mereu izbândă.
4. Cum ai descoperit abilitățile care te definesc cel mai bine și în ce fel le-ai cultivat pe parcursul carierei tale?
Au fost perioade când credeam că nu am prea multe abilități și ani la rând am încercat să le descopăr și mai apoi să le folosesc.
Mi-am dat seama că fiecare om are cel puțin o abilitate, de aici a venit și denumirea asociației mele „Abilidy”, combinând „abilitate” cu numele meu „Lidy”. Dacă ar fi să mă întreb care abilitate mă definește cel mai bine, aș fi tentată să spun că comunicarea, dar cred că organizarea le întrece pe toate. Dacă pregătesc un proiect, îl gândesc în cele mai mici detalii. Înainte de a-i da drumul proiectului, eu știu sigur că va fi o reușită, pentru că vizualizez fiecare etapă și fiecare acțiune în parte. Reușesc să muncesc foarte bine în echipă și, când încep un proiect, îl duc neapărat la sfârșit.
5.Când întâmpini momente dificile, ce te ajută să te menții pe drumul tău și să îți regăsești motivația?
Când întâmpin momente dificile, aleg să caut soluții, iar dacă se întâmplă să nu mai văd luminița de la capătul tunelului, iau o pauză. Trebuie să îmi liniștesc mintea și sufletul și să îmi aduc aminte de ce am început totul. Când îmi amintesc de ce am început, automat îmi găsesc și motivația și puterea de a merge mai departe.
6.Care sunt acele realizări care îți aduc un sentiment de împlinire și cum simți că acestea au contribuit la evoluția ta?
Cel mai mare sentiment de împlinire l-am avut atunci când i-am ajutat pe cei care se aflau în situații critice, și, în acele momente, chiar dacă eu eram omul care avea nevoie de sprijin pentru a-mi îndeplini nevoile, am renunțat la mine pentru cei din jurul meu. Din banii adunați pentru recuperarea mea, am ales să-i ajut pe cei săraci.
Am dat bani oamenilor cărora le-a ars casa, ca să poată să-și refacă locuința, am făcut donații pentru copii bolnavi, am ajutat văduvele și orfanii. Nu știu dacă am făcut bine că mi-am lăsat nevoile mele neîmplinite, pentru că starea mea de sănătate, între timp, s-a agravat, dar atunci așa am simțit și așa am făcut.
7. Cum ai simțit că viața ta personală și dezvoltarea ta profesională s-au influențat reciproc de-a lungul timpului?
8. Dacă te gândești la viitor, ce visuri sau direcții îți aduc entuziasm și cum plănuiești să le transformi în realitate?
În urmă cu mulți ani vorbeam des despre visurile și planurile mele, acum vreau să vorbesc mai puțin și să arăt mai mult la momentul potrivit.Anul acesta mi-am dat seama, mai mult ca niciodată, că viața este prea scurtă și viitorul este atât de incert, și am hotărât să mă bucur mai mult de viață, de ceea ce mi se întâmplă și să mă bucur că trăiesc. De multe ori uit să fac asta. Nu mai trebuie să dovedesc nimănui nimic, de aceea, în anii care vor urma, vreau să fac doar lucruri care îmi fac plăcere.
9. În ce fel ți-ai folosit abilitățile până acum pentru a atinge ceea ce ți-ai propus și cum îți dorești să te dezvolți mai departe?
În ultimii ani am activat mai mult ca speaker motivațional și am fost mereu alături de oameni. De multe ori am vrut să renunț, dar perseverența m-a ajutat să merg mai departe. Noi toți, la un moment dat, vrem să renunțăm, și așa cum mă încurajez singură pe mine sau cum alții mă încurajează, la fel vreau să vă încurajez și eu să mergeți mai departe, să perseverați, să nu renunțați, chiar dacă uneori simțiți că nu mai puteți. Trăim vremuri tulburi. Trebuie să recunoaștem că nu trăim cele mai grozave vremuri. După o pandemie de câțiva ani, după vești de războaie, după atât de multe boli, după atât de multe cancere, după atât de multe alte probleme, suntem cam dezorientați. Avem nevoie să ne regăsim undeva puterea de a ne rezolva problemele și puterea de a merge mai departe. Mulți trec prin anxietate, mulți trec prin depresie și nu prea sunt oameni care să-i înțeleagă. Eu îi pot înțelege, pentru că eu am trecut pe acolo și știu cum este, dar dacă eu am reușit să scap de ele, poate reuși oricine să scape și să redevină un om liber, să nu mai fie prizonierul anxietății și prizonierul depresiei. Puterea se află în fiecare dintre noi. Din experiența mea vreau să împărtășesc și altora și, împreună, vreau să facem o lume mai bună.
10. Ce impact simți că ai avut până acum în viața celor cu care lucrezi și cum îți dorești să continui să influențezi pozitiv oamenii în viitor?
Cred că am avut un impact pozitiv, dar nu pot răspunde eu la această întrebare, ci ei ar trebui să o facă. Vreau să continui să fiu alături de oameni și printre oameni, iar dacă până acum oamenii m-au cunoscut prin proiectele mele serioase, vreau să mă cunoască și altfel, să cunoască și latura mea veselă și plină de umor. Așa că, pe viitor, vreau să vin cu un proiect nou, care să le aducă zâmbetul pe buze celor care mă vor urmări. Va fi un proiect online, așa că cei interesați pot citi și vedea în curând mai multe despre acest proiect pe contul meu de Facebook și pe contul de Instagram.
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire
Poți contribui și tu:
Implică-te în activitățile noastre
Donează pentru persoanele cu dizabilități grave
Cont deschis la Banca Comercială Română
RO56RNCB0149149799710001 RON
Cod de identificare fiscală : 35790409
ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor
la poziția 6/25.02.2012
