Astăzi avem ocazia să discutăm Oana Cristina Stoica – un psihoterapeut dedicat, care și-a construit o carieră solidă bazată pe empatie, curaj și determinare. De peste 10 ani, își sprijină clienții în a găsi echilibrul interior, ajutându-i să depășească provocări precum anxietatea, depresia și doliul. Vom explora împreună drumul său profesional, lecțiile pe care le-a învățat și modul în care își propune să aducă psihoterapia mai aproape de oameni, prin extinderea activității și în mediul online.
1.Cum ai ajuns să descoperi ceea ce te pasionează cel mai mult și cum a influențat asta drumul tău personal și profesional?
Hai să vedem povestea din spatele poveștii .
E greu de povestit acum. M-am născut la 6 luni, un bebeluș prematur. Medicii nu mi-au dat șanse decât câteva zile, dar eu am dorit să supraviețuiesc, și Dumnezeu mi-a dat șansa să trăiesc. E adevărat, nu am putut zbura și nici alerga în copilăria mea. M-am dezvoltat parțial și nu integral. Problema mea este mersul șubrezit și încetinit, greu de stăpânit. Am avut parte în familie de multă căldură și nu de ură. M-am dezvoltat intelectual foarte bine, ceea ce este esențial. Am urmat școala primară normală și pe cea gimnazială. În liceu am avut șansa de afirmare ca o mică prozatoare, publicând la 16 ani cartea mea de debut – Aventurile lui Bobuleț, dedicată copiilor de grădiniță și celor din școala primară. Vă invit să citiți Aventurile lui Bobuleț și să le descoperiți.
În anul 2002, am lansat o nouă carte, tot pentru copii, cu ilustrații – Nouraș. Nouraș s-a desprins din mare – mama sa, și soare – tatăl său. A călătorit și multe a pătimit. Vă invit să citiți și să vedeți ce a pățit. În 2003, am lansat un pliant intitulat Destinul creației, în care am adunat mai multe povestioare destinate acelor persoane care au încă suflet de copil. M-am bucurat nespus de mult de 3 lansări proprii de carte, care mi-au dat aripi să pot continua dezvoltarea mea. La facultate am intrat la Psihologie, unde am acumulat multe informații de neuitat. Nu m-am oprit aici, am continuat și despre mine multe am de aflat. M-am înscris la un curs de formare, unde speram să găsesc răspunsuri la fiecare întrebare. Încet, încet am avut curajul să spun ce mă apasă de ani buni. Răspunsul la fiecare întrebare a venit din interior și a lămurit ce credeam de neclintit. Dezvoltarea personală m-a schimbat dintr-o tânără timidă, la început nedumerită, într-o persoană mai curajoasă, capabilă să spună ce o apasă. Mă simt bine cu mine. Așa am reușit să ajung psiholog – psihoterapeut. Poate în viitor voi deveni chiar cunoscută.
Credit poze Rebeca Ionescu
Astăzi sunt psiholog clinician și psihoterapeut integrativ (cu dizabilitate locomotorie – mă deplasez cu ajutorul unui trepied). Locuiesc la țărmul Mării Negre, în Mangalia, unde soarele iese din mare și valurile înspumate se sparg lin la țărm. Sunt pasionată de citit, iubesc animalele, în special pisicile (am o birmaneză de 18 ani). Am niște părinți extraordinari care au știut, din momentul nașterii mele, că sunt un copil cu nevoi speciale. Lor le datorez respect nemărginit și le mulțumesc din suflet că au avut încredere în mine, m-au sprijinit și încurajat necondiționat să trec peste momentele grele ale vieții mele, ca să-mi pot împlini visul de a deveni psihoterapeut, așa cum mi-am dorit.
Încă din copilărie, mi-am dorit să ajut oamenii. Anii au trecut și, în adolescență, am conștientizat că îmi place să ascult oamenii și poveștile lor de viață. Să aflu, de fapt, povestea din spatele poveștii. Astfel, am ajuns să-mi doresc să cunosc mai mult despre ce se ascunde dincolo de cuvintele pe care le rostim, mai precis, în interiorul sufletului. Am absolvit Facultatea de Psihologie, care m-a învățat și m-a făcut să înțeleg cum funcționează psihicul uman. Am continuat să mă dezvolt în acest domeniu și am făcut un curs de formare în psihoterapie integrativă, unde mi-am înțeles durerile sufletești și cum le pot rezolva. Astăzi, psihologia este marea mea pasiune. Caut tot timpul să-mi ajut clienții care îmi pășesc în cabinet. Le ascult poveștile sufletului și încerc să îi ghidez în procesul terapeutic, pentru ca, la final, să ajungă să se simtă bine cu propria persoană. Petrec ore întregi în cabinet citind cărți de specialitate. Caut mereu cursuri de dezvoltare personală, din care învăț metode noi pe care să le pot aplica în lucru cu clienții mei. Psihologia este despre a ne cunoaște și a ne înțelege partea întunecată a sufletelor noastre. Citesc și voi continua să mă dezvolt în acest domeniu, pentru că, dincolo de profesie, este pasiune pură.
2.Care a fost cea mai mare provocare de până acum și cum ai reușit să transformi acea experiență într-o oportunitate de creștere?
Pentru mine, cea mai mare provocare a fost să demonstrez celor din jur că, prin ambiție și perseverență, dizabilitatea pălește în fața voinței și a dorinței adevărate. Visul meu s-a împlinit – sunt psihoterapeut integrativ și mă simt minunat.
3.Ce abilități ai dezvoltat pe parcurs și cum simți că acestea au contribuit la succesul tău actual?
Ca psihoterapeut, este foarte important să fii empatic și un bun ascultător al clientului din fața ta. Succesul meu profesional este atunci când un client verbalizează la finalul procesului terapeutic:
„Am reușit să mă descarc. Acum mă simt mult mai bine cu mine și cu cei din jurul meu.”
4.Cum reușești să îți păstrezi echilibrul între viața personală și cea profesională, mai ales în momentele mai solicitante?
Fiecare sesiune de psihoterapie are emoțiile sale, pentru că a fi emoționat înseamnă să exiști acolo, să fii implicat și să evoluezi ca om. Pentru a rezolva stresul sau emoțiile negative, este util să-mi dau voie să le simt, să le conștientizez și să le invit la o scurtă plimbare de 10 minute pe malul mării – astfel mă pot relaxa.
5.Cine sau ce te-a inspirat cel mai mult de-a lungul drumului tău și cum ai reușit să integrezi acea inspirație în munca ta de zi cu zi?
Nu știu dacă m-a inspirat ceva anume, ci dorința de a-mi demonstra, în primul rând, mie că pot și că dizabilitatea nu m-a împiedicat să urc scara spre normalitate. Fiecare treaptă urcată e o mare încercare și o luptă câștigată cu greu, când ești prizonieră în propriul trup fără voia ta. Când ai ajuns să urci ultima treaptă din scara normalității, sus scrie mare: AI ÎNVINS DIZABILITATEA.
Îmi aduc aminte o vorbă a tatălui meu, în dialog cu cineva:
„Cine e Oana?”
„Oana e o campioană – în fiecare zi a avut multe încercări de-a lungul vieții, le-a trecut cu bine pe toate. Azi suntem mândri de ea – cei din familie, rude, prieteni etc. A ajuns să-și împlinească visul – este psihoterapeut în cabinetul propriu de 10 ani și face cu pasiune și dăruire această profesie minunată care este psihoterapia.”
6.Cum ai defini succesul în termenii tăi și ce te motivează să continui să crești?
Sincer, nu am o definiție concretă a succesului. Pentru mine, succesul este atunci când realizez că am încheiat un proces terapeutic, iar persoana din fața mea afirmă:
„Acum știu să mă descurc în situații dificile, pentru că mă cunosc bine, am făcut pace cu interiorul meu, cu cei din jur și starea de bine este cu mine.”
Este minunat să trăiești sentimentul că poți ajuta omul din fața ta să desfacă ghemul suferințelor sufletești, lent și fără grabă – cu fiecare ședință de psihoterapie încheiată, sufletul este mai eliberat de ce îl apasă de ani buni, într-un mediu securizat.
În luna iunie, anul acesta, am avut privilegiul să acord un interviu – „Psihoterapeutul cu dizabilitate din România” – revistei Psychologies. Mulțumesc întregii echipe pentru această unică oportunitate de a povesti oamenilor ce înseamnă și cum am ajuns să fac psihoterapie în cabinet. Colaborez cu revista Psychologies, scriu articole despre subiecte mai puțin abordate sau aduc în lumină articole unice, precum: „Bărbații și femeile jelesc diferit pierderea cuiva drag.”
7.Ce momente din cariera ta te-au făcut să te simți cea mai mândră de tine și de realizările tale?
Îmi amintesc și acum, cu emoție și bucurie, momentul absolvirii Facultății de Psihologie, când, ajutată de mama mea, am îmbrăcat roba, după 4 ani de cursuri la zi – un drum greu, dar foarte frumos. Rectorul Facultății a venit lângă mine și mama și mi-a spus:
„Ești un exemplu de curaj, ambiție și perseverență, domnișoara psiholog. Sunt onorat că ai fost studenta noastră. Succes în a asculta oamenii și poveștile lor în cabinet.”
Discursul „Oferiți o șansă de afirmare copiilor și tinerilor cu dizabilități” a fost susținut la Camera Deputaților a Parlamentului României, cu ocazia Zilei Internaționale a Sindromului Down, în martie 2013. Momentul în care mi-am deschis cabinetul ca psiholog clinician și psihoterapeut a fost ca acela al unui fluture cu aripile întregi, care se bucură de viață, pregătit să asculte poveștile de viață ale celor care vor avea curajul să desfacă ghemul suferințelor sufletești alături de mine.
Acum 10 ani, am avut oportunitatea ca povestea mea să fie una dintre puținele povești de viață prezentate în cadrul Campaniei „Izolați printre noi” (povești de succes ale tinerilor cu dizabilități), difuzată de TVR 1, în cadrul jurnalului de știri. Am reușit ca la 30 de ani să devin psihoterapeut integrativ și să povestesc sutelor de ochi care m-au privit bucuria imensă de a avea primul client în propriul cabinet. Mamei mele i-am oferit un cadou special prin apariția mea la TV, chiar de 8 Martie.
Cum vezi impactul muncii tale asupra celor din jur și cum îți dorești să continui să influențezi comunitatea sau domeniul tău de activitate?
Sunt puține persoane care au curajul să lucreze cu un terapeut cu dizabilitate și să se lase ghidate de acesta în demersul terapeutic. Există încă acea mentalitate de a proiecta neputința ta ca om asupra celuilalt, spunând: „Cu ce mă poți ajuta tu, care abia te ții pe picioare? Ai grijă de tine întâi, nu de sufletul și problemele mele.” Prima clientă din cabinet, pe care am ghidat-o în demersul său terapeutic, mi-a oferit următorul feedback:
„A fost mai mult decât profesionalism – un om extraordinar, o deșteaptă – găsește soluțiile la orice obstacol.”
În comunitatea psihoterapeuților sunt deja câțiva colegi cu dizabilități, care au șansa să practice această profesie atât de frumoasă – un drum greu, cu suișuri și coborâșuri, dar împlinitor. Psihoterapeuții știu deja că integrarea socială și aprecierea celor din jur dau aripi de fluturi persoanelor cu dizabilități, care au nevoie de multă înțelegere și ascultare, fără a fi judecate sau etichetate. Psihoterapeuții, împreună cu un psihoterapeut cu dizabilități, pot dezvolta un proiect la nivel național, prin crearea de cursuri de dezvoltare personală online gratuite, destinate acestor persoane. De exemplu: „Cine ești tu dincolo de dizabilitatea ta” sau „Transformă-ți dizabilitatea în abilitate.”
Cursurile ar fi organizate în grupuri de maximum 10 persoane, bilunar, cu sesiuni de câte 60 de minute fiecare, și feedback la finalul fiecărei întâlniri din partea grupului pentru fiecare participant. Durata proiectului ar fi de 365 de zile, cu posibilitatea de dezvoltare în timp.
Credit poze Rebeca Ionescu
8.Cum vezi impactul muncii tale asupra celor din jur și cum îți dorești să continui să influențezi comunitatea sau domeniul tău de activitate?
Sunt puține persoane care au curajul să lucreze cu un terapeut cu dizabilitate și să se lase ghidate de acesta în demersul terapeutic. Există încă acea mentalitate de a proiecta neputința ta ca om asupra celuilalt, spunând:
„Cu ce mă poți ajuta tu, care abia te ții pe picioare? Ai grijă de tine întâi, nu de sufletul și problemele mele.”
Prima clientă din cabinet, pe care am ghidat-o în demersul său terapeutic, mi-a oferit următorul feedback:
„A fost mai mult decât profesionalism – un om extraordinar, o deșteaptă – găsește soluțiile la orice obstacol.”
În comunitatea psihoterapeuților sunt deja câțiva colegi cu dizabilități, care au șansa să practice această profesie atât de frumoasă – un drum greu, cu suișuri și coborâșuri, dar împlinitor. Psihoterapeuții știu deja că integrarea socială și aprecierea celor din jur dau aripi de fluturi persoanelor cu dizabilități, care au nevoie de multă înțelegere și ascultare, fără a fi judecate sau etichetate. Psihoterapeuții, împreună cu un psihoterapeut cu dizabilități, pot dezvolta un proiect la nivel național prin crearea de cursuri de dezvoltare personală online gratuite, destinate acestor persoane. De exemplu: „Cine ești tu dincolo de dizabilitatea ta” sau „Transformă-ți dizabilitatea în abilitate.” Cursurile ar fi organizate în grupuri de maximum 10 persoane, bilunar, cu sesiuni de câte 60 de minute fiecare, și feedback la finalul fiecărei sesiuni din partea grupului pentru fiecare participant. Durata proiectului ar fi de 365 de zile, cu posibilitatea de dezvoltare în timp.
9.Ce ai învățat despre tine în momentele de schimbare și cum ai reușit să îți folosești abilitățile pentru a te adapta la noile contexte?
Domeniul psihoterapiei este o provocare permanentă spre schimbare. Cea mai mare schimbare pe care am observat-o la mine a fost să transform acel „nu pot” în „da, pot”. Dizabilitatea m-a învățat să înving orice obstacol, pentru a ajunge să afirm azi:
„Da, sunt unul dintre puținii psihoterapeuți cu dizabilitate locomotorie din România, care lucrează în cabinetul propriu (de 10 ani), cu adulți normali care se confruntă cu probleme de anxietate, depresie și travaliu de doliu. Îmi doresc să fac și psihoterapie în mediul online – să pot asculta povestea din spatele poveștii fiecărei persoane care va veni să lucreze cu mine.”
10.Dacă ai putea oferi un sfat celor care trec prin provocări similare, ce le-ai spune din experiența ta?
„Mergi pe drumul tău profesional, oricât de greu ar fi. Nu te lăsa influențat de nimeni și de nimic. Dacă tu crezi cu adevărat în el, nimic nu te va opri să ajungi acolo unde îți dorești!”
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Poți contribui și tu:
Implică-te în activitățile noastre
Donează pentru persoanele cu dizabilități grave
Cont deschis la Banca Comercială Română
RO56RNCB0149149799710001 RON
Cod de identificare fiscală : 35790409
ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor
la poziția 6/25.02.2012
