Cu o experiență de peste două decenii în coaching și leadership, Madi Rădulescu, MCC & ACTC, este o forță motrice în transformarea liderilor și echipelor din România. Fostă președintă a ICF România, ea îmbină profunzimea personală cu rigoarea profesională, ajutând liderii să își regăsească autenticitatea și să își alinieze acțiunile cu valorile lor esențiale. În seria „Voci Curajoase”, Madi împărtășește cum a transformat provocările în oportunități, implicându-se activ în sprijinul comunității și mentoratul pentru lideri. Ea oferă un spațiu sigur de redescoperire și creștere, ghidând oamenii să își depășească limitele și să își atingă potențialul maxim.
1.Care a fost momentul în care ai simțit că ai găsit adevărata ta misiune în coaching și leadership?
Rolul acesta de lider s-a așezat destul de natural în viața mea chiar din copilărie, când am făcut sport de echipă și am fost coordonator de joc. Am avut tot felul de roluri de leadership, în școală, la liceu, la facultate. Au venit destul de natural, pentru că îmi place să privesc oamenii în ochi și să le spun perspectiva mea. Mai târziu, am învățat să pun și întrebări și să le descopăr valoarea. Cred că profesional mi-am manifestat rolul de leadership având inițiativa antreprenorială; am pornit proiecte de antreprenoriat în educație încă din 1993 și mi-am asumat rolul de lider într-un proiect de pionierat pentru această piață de dezvoltare a leadershipului în România.
Am descoperit coachingul în criza financiară din 2009 – 2011, când o conversație de coaching m-a ajutat să iau decizii importante și să decid că este ceva ce mi-aș dori să învăț să fiu. Așa a început în 2010 acest parcurs de formare, și el va continua, sper, pe întreg parcursul vieții. Am avut multe întrebări la început dacă este ceea ce mi se potrivește și dacă voi reuși să fac saltul necesar pe care îl presupune arta coachingului adusă la cel mai înalt nivel. Dar mi-a plăcut foarte mult și m-a stimulat extraordinar ca parcurs de dezvoltare personală și profesională. În momentul în care am văzut impactul și transformarea oamenilor care spun: „Întâlnirile noastre mi-au schimbat viața!” sau „Discuțiile astea mi-au deschis ochii!” sau „Acum știu ce am de făcut și am încredere că pot face asta!”, atunci a fost clar pentru mine că sunt în locul potrivit.
2.Cum a influențat viața ta personală, în special rolul de mamă, modul în care abordezi coachingul și relațiile cu clienții tăi?
E o minune să fii mamă și sunt o mamă împlinită și fericită. Desigur că maternitatea activează în fiecare femeie mai multă grijă și empatie, însă un coach bun nu trebuie neapărat să fie și mamă.
În evoluția mea în acest rol de coach, am învățat, în timp, că rolul meu nu este să fiu mama nimănui. Adică nu trebuie să salvez pe nimeni, așa cum aș face de multe ori pentru copilul meu; nu e nevoie să protejez, ci să fiu deschisă, corectă și obiectivă (uneori, nu prea ești obiectiv în rolul de mamă). De aceea, principiul fundamental de a fi un partener pentru clienți, așa cum spune și definiția coachingului, este principala mea grijă. Astfel, creez o relație de adult-adult, în care pot genera spațiul necesar dezvoltării și asumării unor acțiuni de către clienții mei.
3.Implicarea ta în voluntariat este remarcabilă. Cum ți-a influențat acest angajament perspectiva asupra profesiei și a comunității de coaching?
Fac voluntariat în multe cauze de foarte mulți ani. Ce a fost complet diferit în voluntariatul pentru ICF a fost faptul că am putut vedea impactul și culege roadele muncii mele de voluntariat imediat. Am realizat atât de multe lucruri extraordinare cu echipa de voluntari în acești ultimi 4 ani, încât mi-ar fi foarte greu să fac o listă completă. Ceea ce apreciez în mod deosebit este focusul acestei comunități de voluntari pe a face profesia credibilă și pe a oferi membrilor și viitorilor membri o platformă profesionistă de networking și de învățare. Este o comunitate de voluntari care își înțelege foarte bine misiunea, așa cum este ea definită de ICF. În plus, pentru mine, a fost o perioadă de dezvoltare în leadership, care m-a provocat și m-a reconectat la întrebarea: „Cine vreau eu să fiu din acest rol?” În voluntariatul pentru ICF, ai o perspectivă apropiată asupra felului în care se dezvoltă profesional și evoluează piața, și asta întărește încrederea pe care o am în felul în care coachingul poate transforma societatea.
4.Pe măsură ce ai lucrat cu organizații și lideri din diverse domenii, cum ai integrat diversitatea și incluziunea în practicile tale de coaching?
Nu cred că suntem pregătiți, ca societate, să abordăm toate unghiurile diversității. Sigur, mai sunt pași de parcurs, deoarece rădăcinile unor abordări tradiționaliste sunt foarte adânci. Rolul meu nu este să judec motivul pentru care unii oameni sunt mai puțin deschiși la aspecte legate de diversitate, de orice fel. Ca orice temă sensibilă, pentru că atinge credințele oamenilor, am observat că mesajele legate de incluziune reușesc să pătrundă mai bine decât cele legate de diversitate. Poate pentru că fiecare dintre noi, indiferent de rol, avem această nevoie de incluziune și de acceptare, însă nivelul nostru de empatie nu este întotdeauna suficient de dezvoltat încât să aplicăm această nevoie și asupra celor care sunt diferiți de noi într-un fel sau altul.
Vorbim însă de incluziune foarte des în organizații: incluziunea în echipe, nevoia de incluziune rapidă și siguranța psihologică pe care aceasta o oferă, capacitatea de a crește și de a obține performanță mai rapidă incluzând perspectivele celorlalți. Nu e dificil să integrezi într-o abordare sistemică incluziunea în procesul de coaching. În coachingul de echipă, tema incluziunii și a diversității apare natural, deși de multe ori se rezumă la diversitatea de abilități, vârste sau gen. În coachingul individual, diversitatea și incluziunea sunt adesea legate de dificultatea de a relaționa sau de a integra perspectivele celorlalți, ori de a lucra cu oameni diferiți față de tine. Și, desigur, este o oportunitate bună de coaching să întrebi, de exemplu, cum se simte cineva în locul celui care este diferit, cum arată lucrurile din acea perspectivă etc., oferind astfel clientului posibilitatea să vadă lucrurile dintr-un unghi de 360°.
În egală măsură, am reușit să păstrez calmul și să mențin o viziune pozitivă și plină de speranță asupra viitorului. Această evoluție a fost susținută și de varietatea de formări prin care am trecut, deoarece toate instrumentele pe care le utilizez au fost mai întâi aplicate asupra propriei persoane. Am parcurs acest proces reflectiv din multe perspective, analizând ce îmi doresc să fiu ca om și ca lider. În momentele de provocare, mă întreb din ce altă perspectivă ar trebui să privesc pentru a găsi o soluție, și la ce altceva ar trebui să fiu atentă, astfel încât, dacă am un blind spot, să descopăr ceea ce încă nu reușesc să văd. Prietenii mei buni, cu care petrec timpul liber, mă încarcă cu energie, iar relația mea cu familia este deschisă, bazată pe iubire și înțelegere reciprocă.
În momentele dificile, încerc să îmi răspund la întrebarea: „Care este scopul? De ce fac asta și cum contribuie la un bine mai mare decât persoana mea? Ce mă menține pe această direcție?” Am grijă să dorm bine, încerc să fac sport în mod constant – nu intensiv, dar suficient cât să îmi încarc bateriile –, și știu ce îmi place să fac în timpul liber, bucurându-mă de aceste activități ori de câte ori am ocazia.
7.Fiind ex-președintă a ICF România, cum ai văzut evoluția coachingului în România și care sunt schimbările cele mai importante pe care le-ai observat?
Industria de dezvoltare, în care coachingul joacă astăzi un rol important, a evoluat constant în ultimii 20 de ani. Mă refer la ultimii 20 de ani deoarece aceasta este și vârsta industriei de coaching în România. Schimbările pe care le-am observat sunt îmbucurătoare, fiind legate de profesionalizare și de conștientizarea faptului că este o profesie în care dezvoltarea și evoluția continuă sunt cheia calității. Creșterea numărului de coachi profesioniști este constantă, iar marea majoritate își pun serios problema certificărilor pe care le obțin ca dovadă a evoluției lor continue și a îmbunătățirii practicii. De asemenea, este de remarcat și creșterea domeniilor conexe, cum ar fi mentor-coachingul și supervizarea de coaching, aspecte care susțin această tendință.Coachingul continuă să se adreseze în special celor care lucrează în medii profesionale, unde dezvoltarea de lideri și dezvoltarea personală sunt necesare pentru menținerea succesului și creșterea capacității de adaptare și inovare.
În acest domeniu, pe lângă coachingul de carieră, coachingul de leadership, cel executiv și team coaching, se vorbește din ce în ce mai mult despre modul în care profesia noastră poate susține sănătatea mintală și preveni acumularea oboselii și a stresului, prin întărirea rezilienței. Astfel, coachingul pentru abilități de viață – life coachingul – începe să capete la fel de multă importanță ca celelalte nișe de coaching adresate profesioniștilor în dezvoltare.
8.Curajul este un element central în proiectul „Voci Curajoase”. Ce înseamnă pentru tine curajul în leadership și cum îl cultivi în cei pe care îi ghidezi?
Curajul îmbracă multe forme. Cred că cel mai important curaj este acela de a privi în interiorul nostru, de a face o introspecție sinceră asupra a ceea ce este cu adevărat important pentru noi, ce fel de viață dorim să trăim și cum putem contribui în jurul nostru. Cu toții avem nevoi și valori individuale, esențiale pentru a ne menține în siguranță, și este nevoie de curaj pentru a le afirma și a ne menține concentrarea asupra scopurilor noastre. Mulți dintre noi dezvoltăm valori sociale care ne ajută să influențăm și să aducem plus valoare în cercurile noastre. Este nevoie de curaj să cauți și să găsești cauze pe care să le susții, să înfrunți dezaprobarea publică sau descurajarea atunci când apar tensiuni sau lucrurile nu merg conform planului.
Pentru mine, curajul face parte dintr-o categorie de valori spirituale. Este vorba despre a-ți asuma curajul de a rămâne optimist, chiar idealist, într-o lume care pare adesea lipsită de valori, și de a rămâne perseverent în susținerea unor valori legate de adevăr și integritate, chiar cu prețul unor relații sau a imaginii personale. Uneori, ideea de curaj pare legată de conflict – de a depăși un obstacol sau ceva care se opune. Eu, însă, asociez curajul mai degrabă cu integritatea și perseverența, decât cu forța de a dărâma ceva. În ochii mei, este un act de curaj să-ți asumi transformarea, să îți menții focusul asupra unei viziuni în care crezi.
10.Dacă ar fi să lași un mesaj viitorilor lideri și coachi, ce le-ai spune despre curaj, reziliență și puterea de a-și urma viziunea?
Mesajul este unul destul de simplu: află care este menirea ta, definește-ți un țel și mergi înainte. Și poate sună ca un truism, dar este adevărul pur. Există multe momente în viață care te pot face să spui că renunți. Totuși, după o noapte cu un somn bun, a doua zi dimineață deciziile vor fi mai ușor de luat. Eu am învățat să nu iau decizii importante seara, după o zi intensă sau obositoare. Această practică m-a ajutat să merg înainte și să depășesc multe momente dificile, cu reziliență.
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Poți contribui și tu:
Implică-te în activitățile noastre
Donează pentru persoanele cu dizabilități grave
Cont deschis la Banca Comercială Română
RO56RNCB0149149799710001 RON
Cod de identificare fiscală : 35790409
ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor
la poziția 6/25.02.2012
