Într-o lume în care viteza pare să fi devenit măsura succesului, Tiberiu Ecovescu a ales un drum care nu poate fi grăbit. Pentru el, iconografia înseamnă răbdare, disciplină și respect pentru o tradiție transmisă din generație în generație. Fiecare icoană devine rezultatul unui proces în care credința și meșteșugul se întâlnesc.
În cadrul inițiativei Voci Curajoase, Tiberiu vorbește despre moștenirea primită din familie, despre lecțiile pe care i le-a oferit arta sacră și despre responsabilitatea de a duce mai departe o tradiție care continuă să dea sens și speranță oamenilor.
1.Pentru cei care nu te cunosc încă, cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Mă descriu ca fiind o persoană calmă, empatică, sinceră, creativă, punctuală, cu simțul umorului. Îmi pasă de cei din jur. Tratez oamenii cu respect și bunătate. Pun suflet în ceea ce fac.
2.Provii dintr-o familie cu o legătură puternică cu pictura bisericească și restaurarea patrimoniului. Ce valori ai moștenit și ce ai ales să duci mai departe prin propria activitate?
Da. Provin dintr-o familie cu o legătură puternică cu pictura bisericească, unchiul meu fiind pictor bisericesc. Am mers și am crescut alături de el pe șantiere de pictură de la vârsta de 10 ani. Un aport în formarea mea l-au avut și bunicii și părinții, care au fost oameni credincioși, iar de la ei am moștenit respectul pentru credință și am primit cei 7 ani de acasă. Tot lucrând în mediul bisericesc am simțit o dragoste pentru frumos, răbdare și disciplină. Aceste valori m-au însoțit în ceea ce fac și le duc mai departe prin fiecare icoană pe care o pictez, punând nu doar tehnică, ci și suflet în ceea ce creez.
3.Ce îți aduce cea mai mare satisfacție în ceea ce faci? Care este acel moment care îți amintește de ce ai ales acest drum?
Cea mai mare satisfacție pentru mine este să văd că o icoană pe care am pictat-o ajunge să atingă sufletul cuiva și devine parte din viața sa de credință. Când văd emoția din ochii oamenilor sau primesc un cuvânt de mulțumire, simt că munca mea are rost.
Momentul care îmi amintește de ce am ales acest drum este atunci când termin câte o icoană. Simt o bucurie și o confirmare că am ales să continui un meșteșug care îmbină credința, arta și dăruirea. Atunci îmi amintesc că nu pictez doar imagini, ci încerc să creez ferestre către rugăciune și speranță.
4.Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o de-a lungul carierei și ce ai învățat din ea?
Cea mai mare provocare a fost să îmi găsesc propriul drum. A trebuit să învăț să nu mă compar cu ceilalți și să îmi dezvolt propriul stil, păstrând respectul pentru tradiție și pentru canoanele artei sacre. Din această experiență am învățat că perseverența, răbdarea și dorința de a evolua sunt mai importante decât perfecțiunea.
5.Pictura ocupă un loc important în parcursul tău. Ce ai descoperit despre oameni, despre credință sau despre tine însuți prin această formă de expresie?
Pictura ocupă un loc esențial în parcursul meu, pentru că prin ea am ajuns să mă cunosc mai bine. Despre oameni am înțeles că fiecare caută, în felul său, liniște, speranță și sprijin sufletesc. Iar despre credință am descoperit că nu înseamnă doar ceea ce exprim prin pictură, ci și felul în care îmi trăiesc viața zi de zi. Această formă de expresie este mai mult decât o profesie, este o chemare și o responsabilitate pe care încerc să le onorez în fiecare lucrare.
6.Cum definești curajul în cadrul inițiativei Voci Curajoase și cum crezi că poate fi cultivat în comunitățile din care facem parte?
Pentru mine curajul nu înseamnă lipsa fricii, ci puterea de a merge mai departe în ciuda ei. Înseamnă să rămâi fidel valorilor și credinței tale și să faci binele chiar și atunci când este greu. Acest curaj se cultivă în comunitățile din care facem parte, prin exemplul personal, prin încurajare și sprijin reciproc. Când oamenii sunt și se simt ascultați, apreciați și inspirați unii de alții, capătă încrederea de a-și urma propriul drum și de a contribui, la rândul lor, la binele celor din jur.
7.Ai avut ocazia să te implici în activități de voluntariat dedicate persoanelor cu dizabilități sau altor categorii vulnerabile? Dacă da, ce ai învățat din aceste experiențe? De asemenea, prin rolul tău de profesor, ce crezi că avem responsabilitatea să transmitem generațiilor tinere despre respect, solidaritate și apartenență?
Nu am avut ocazia să mă implic personal în activități de voluntariat, dar am donat sau vândut lucrări, iar cu ce am primit de pe lucrări am ajutat unde a fost nevoie, atât cât s-a putut. Am profesat ca și instructor de iconografie la secția externă a Școlii Populare de Artă din Tg. Jiu timp de 2 ani. Prin rolul meu pe care l-am avut cred că am avut responsabilitatea să transmit generațiilor tinere nu doar cunoștințe artistice, ci și valori esențiale precum respectul, solidaritatea și sentimentul de apartenență. Prin fiecare lecție și prin fiecare icoană realizată contribuim la formarea unor oameni conștienți de identitatea lor culturală și spirituală, capabili să prețuiască tradiția și să o ducă mai departe cu demnitate și responsabilitate.
8.Există o experiență care te-a marcat profund și care continuă să îți influențeze felul de a privi viața?
Da. Există experiențe care m-au marcat profund. Despărțirea de persoanele dragi. Când ești prezent la durerea și suferința în clipa plecării lor. Momentele când vezi cum se scurge viața din ei și nu poți să îi ajuți cu nimic pentru a-i ține în viață. Și întotdeauna m-am bazat pe rugăciune. Rugăciuni pentru sufletul lor. Așa am învățat că pot să îi ajut. Un accident rutier care pot să spun că mi-a schimbat viața… Toate acestea m-au făcut să privesc viața dintr-o altă perspectivă și să înțeleg cât de importanți sunt oamenii dragi, sănătatea și timpul pe care îl avem.
9.Cum se împletesc viața personală și activitatea profesională în cazul tău? Ce lecții ai descoperit în acest echilibru?
În cazul meu, viața personală și cea profesională se împletesc în mod firesc, pentru că pictura de icoane nu este doar meseria mea, ci face parte din identitatea mea și din valorile cu care am crescut. Am avut privilegiul de a veni dintr-o familie în care această artă era trăită cu respect și credință, iar acest lucru m-a format atât ca om, cât și ca artist. Echilibrul se construiește prin răbdare și prin păstrarea valorilor. Am învățat că nu poți dărui frumusețe și liniște prin ceea ce creezi dacă nu le cultivi mai ales întâi în propria viață. De aceea încerc să păstrez armonie între familie, credință și muncă, pentru că toate se susțin reciproc.
10.Dacă privești spre viitor, care sunt proiectele sau visurile pe care îți dorești să le vezi împlinite?
Privesc spre viitor cu recunoștință și cu dorința de a continua să cresc atât ca artist, cât și ca om. Îmi doresc să realizez proiecte care să aducă valoare și să contribui la păstrarea și promovarea picturii bisericești și a tradiției iconografice.
Unul dintre visele mele este ca lucrările mele să ajungă la cât mai mulți oameni, să le ofere liniște și apropiere de credință. Îmi doresc să mă perfecționez și să las în urmă lucrări care să dăinuiască în timp. Mai presus de toate, îmi doresc să rămân fidel chemării pe care am primit-o și să continui să pictez cu aceeași dăruire, smerenie și respect pentru arta sacră. Pentru mine succesul nu se măsoară doar în ceea ce realizez, ci și prin faptul că peste ani voi putea spune că am dus mai departe o tradiție valoroasă și că am făcut acest lucru din suflet.
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire
Aplică pentru un interviu în ediția 2026: elena_pomana@outlook.com
