În conversațiile despre leadership autentic și transformare reală, Raluca Gadiuta – People & Organization Leader, MSD România, aduce o voce care combină luciditatea strategică cu empatia profundă. În viziunea ei, strategia de resurse umane nu este doar un document, ci un fir roșu care trebuie să se regăsească firesc în toate nivelurile unei organizații — de la structură, la fiecare interacțiune zilnică.

În cadrul inițiativei Voci Curajoase, Raluca Gadiuta ne vorbește despre simplificare cu sens, despre coaching ca metodă de lucru și despre cum poți construi, pas cu pas, un mediu unde incluziunea devine normă, nu excepție.

1.Povestește-ne despre parcursul tău personal. Care au fost momentele de viață care ți-au format caracterul și valorile? Cum crezi că aceste experiențe personale te-au influențat în carieră?

Sportul a fost și continuă să fie pentru mine un factor care m-a și format, dar și de echilibru în prezent. Am jucat baschet în școala generală și în liceu și, fiind un sport de echipă, și-a pus amprenta pe modul în care înțeleg relațiile inter-umane, dinamica dintr-o echipă și importanța pe care o dau înțelegerii comportamentelor oamenilor, atât individual, cât și în echipă. Acum, în continuare, integrez sportul în viața mea și îmi place atunci când reușesc să fac progrese și să ating obiective care presupun un grad mai ridicat de efort și provocare personală, deși nu mai practic un sport de echipă. Am citit de curând un articol care spunea că 80% dintre femeile din Fortune 500 au făcut sport în anii de formare, ceea ce spune multe despre influența pe care etica și rigoarea pe care sportul le poate forma, dar și capacitatea de a trece mai departe peste obstacole pentru a-ți atinge obiectivele, de multe ori fiind vorba despre perseverență și dezvoltare cu intenție, și nu neapărat despre talent. Din păcate, în același articol citeam că, în comparație cu băieții, fetele au o tendință de două ori mai mare să renunțe la sport, față de băieți. Mi-ar plăcea să vedem sportul ca o activitate mai puțin definită de gen, în care toți copiii sunt încurajați să facă mișcare și să învețe organizarea și disciplina din spatele unui sport, oricare ar fi acesta.

2. În cadrul inițiativei „Voci Curajoase,” punem accent pe curaj și reziliență. Ce momente din cariera ta reflectă aceste valori și cum le aplici în interacțiunile cu echipele tale?

Curajul, pentru mine, se referă la momentele în care ceea ce consider că este corect este diferit față de opinia celorlalți sau poate fi perceput ca un mesaj negativ. Corectitudinea și a avea o abordare „fair” sunt mai importante pentru mine decât a avea mereu un mesaj plăcut sau în acord cu ceea ce își doresc ceilalți.

Cred că trebuie să ne tratăm unii pe alții ca adulți și să putem avea discuții în contradictoriu sau să putem da mesaje dificile fără a ne deteriora relațiile personale. Văd că este din ce în ce mai dificil să avem discuții în contradictoriu, să înțelegem puncte de vedere diferite sau să acceptăm că apreciem lucruri diferite. Pentru mine, curajul este și exercițiul constant de a asculta și a înțelege perspective și opinii complet diferite de ale mele.  Reziliența, pentru mine, de-a lungul carierei, s-a tradus în faptul că efortul și beneficiile nu au fost în echilibru întotdeauna. Uneori, a fost nevoie să preiau proiecte și să fac eforturi mult mai mari, fără a avea un beneficiu imediat. Pe de altă parte, au fost momente în care oportunitățile și recunoașterea au venit din plin. Au fost eforturi care au dat roade, dar și proiecte în care am simțit că am investit fără rezultat. Până la urmă, toate au ajutat la clădirea abilităților și m-au învățat că drumul de carieră nu este liniar.

3.Cum ai integrat diversitatea și incluziunea în strategia ta de resurse umane? Ce acțiuni concrete ai implementat pentru a crea un mediu în care toți se simt valorizați?

Acum mulți ani am descoperit (cu stupoare) că, deși mă consideram o feministă, am moștenit convingeri și comportamente care pot fi considerate misogine. Încerc să aplic în primul rând pe mine ceea ce încerc să insuflu și în ceilalți: să îmi provoc mereu convingerile și să mă uit critic la ceea ce fac — este în concordanță cu ceea ce spun și ce cred? Deși a fost dificil să recunosc, așa am reușit să schimb și să reglez atât comportamente, cât și convingeri pe care anterior le credeam parte esențială a personalității mele. Cred că gândirea critică și o privire sceptică asupra propriilor idei ne ajută să identificăm eventualele bias-uri și puncte „oarbe” și să vedem care sunt comportamentele sau ideile pe care vrem să le schimbăm. Iar de la conștientizare la acțiune este doar un pas. În organizațiile în care am lucrat, am încercat ca, prin educație, să le ofer angajaților instrumentele prin care să se poată uita critic la propriile abordări și să valorizeze puncte de vedere diferite, fie prin programe de dezvoltare pentru reducerea bias-urilor în organizație, atât pentru angajați, cât și pentru manageri, dar și prin discuții facilitate între colegi, în care să abordăm teme considerate mai controversate.

4.Cum sprijini și dezvolți echipele diverse? Ce practici ai dezvoltat pentru a încuraja colaborarea și a depăși eventualele bariere de comunicare sau prejudecăți?

Am lucrat la un moment dat într-un proiect în care am fost co-facilitator cu o persoană care avea un handicap vizual. Am învățat foarte multe în acel proiect: cât de multe sunt lucrurile pe care le considerăm „for granted” și cât de mic este uneori efortul de ajustare pe care trebuie să îl facem pentru a acomoda pe cineva care are alte nevoi față de noi. Am învățat că, apropo de curaj, a pune întrebări și a-ți manifesta curiozitatea e un prim pas esențial, dar care necesită curaj. Mai ales pentru cineva care este obișnuit să aibă răspunsurile, nu este ușor să spui că nu știi, să pui întrebări și să treci peste disconfortul de a învăța ceva nou. Pentru mine, coaching-ul a fost un instrument foarte puternic prin intermediul căruia am învățat și învăț în continuare să ascult mai bine și să pun întrebări. Am încercat să îl aduc în organizațiile în care am lucrat și să îl traduc în activitățile de zi cu zi, fie în zona de management al oamenilor, fie în zona de comunicare.

5.Ce proiecte de viitor îți dorești să inițiezi sau să dezvolți în domeniul resurselor umane, cu un impact major în incluziune și transformare organizațională?

Îmi doresc ca strategia de resurse umane să poată fi urmărită cu ușurință, ca un fir roșu, în toate acțiunile noastre — de la structura organizațională la acțiunile de engagement sau incluziune. La MSD, am integrat toate acțiunile din zona de creștere a angajamentului cu cele de diversitate, echitate și incluziune, iar una dintre prioritățile mele este simplificarea drumului de la strategie la acțiune și capacitatea de a explica clar care sunt acțiunile prin care implementăm obiectivele strategice și ce rezultate obținem. Concret, îmi doresc ca în acest an să ne concentrăm pe dezvoltarea abilităților managerilor și să consolidăm coaching-ul ca metodă de management și comunicare zi de zi.

Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.

Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire

Poți contribui și tu:

Implică-te în activitățile noastre

Donează pentru persoanele cu dizabilități grave

Cont deschis la Banca Comercială Română

RO56RNCB0149149799710001 RON

Cod de identificare fiscală : 35790409

ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor

la poziția 6/25.02.2012