De-a lungul anilor, Luminița Săceleanu s-a implicat constant în proiecte dedicate femeilor, copiilor, vârstnicilor și persoanelor vulnerabile. Face asta dintr-un loc de responsabilitate și credință, ca membru activ al Uniunii Femeilor din Gorj.
În cadrul inițiativei Voci Curajoase, conversația cu Luminița Săceleanu este o invitație la reflecție asupra voluntariatului, oamenilor și lucrurilor care se construiesc pas cu pas.
1. Privind în urmă, care a fost primul moment în care ați simțit că drumul dumneavoastră începe să se contureze în direcția în care sunteți astăzi? Ce v-a determinat să aveți încredere în această direcție și să o urmați, chiar și atunci când nu era complet clară?
A existat un moment în care viața mi-a demonstrat cât suntem de fragili și că putem dispărea din această lume într-o secundă. Atunci am realizat că am primit de la Dumnezeu o nouă șansă de a face ceva mai mult în viață decât realizasem până atunci: studii, familie, copii, serviciu. Am început să-mi exprim în scris, în versuri, sentimentele care se adunaseră și dădeau pe dinafară. S-au strâns câteva poezii, pe care, la dorința mamei mele, le-am adunat în două volume de versuri și o cărticică de poezii pentru copii. Inspirația venea cumva din trecut, din copilărie, de la locurile dragi, de la obiceiurile care erau odată și de la oamenii buni care mi-au rămas în amintire. Apoi am cunoscut oameni noi, care m-au îndrumat și mi-au arătat încredere și sprijin în momentele în care deveneam sceptică. Acum câțiva ani, un grup de femei entuziaste, sub conducerea unei persoane pe care o cunosc de peste patruzeci de ani, a pus bazele unei asociații care are în centrul atenției femeia și la care am aderat cu drag și multă încredere. Anii care au urmat mi-au demonstrat că a fost o decizie bună, iar astăzi această asociație, „Uniunea Femeilor din Gorj”, a crescut, numărul femeilor care au venit alături de noi fiind din ce în ce mai mare.
2. Dincolo de parcursul profesional vizibil și de realizările care apar într-un CV, ce parte din dumneavoastră rămâne adesea nevăzută, dar vă influențează profund felul în care lucrați cu oamenii și construiți relații?
În toate perioadele traversate a existat și câte o parte nevăzută de nimeni. Frământările interioare, nopțile albe cu gânduri care nu-mi dădeau pace, dorința de a înlătura obstacolele apărute în diferite momente ale vieții m-au făcut mai puternică, mai calmă și cred că a contat mult și faptul că m-au apropiat de Dumnezeu, cu care am acum o relație bună. Dumnezeu este iubire, iar noi trebuie să dăruim semenilor noștri, necondiționat, din această sursă inepuizabilă de iubire.
3. De-a lungul timpului, ați inițiat și v-ați implicat în numeroase proiecte cu impact, dar și în momente mai discrete, care poate nu au fost vizibile public. Care dintre aceste experiențe v-a adus cea mai mare satisfacție și în ce mod simțiți că v-au modelat, dincolo de rolul formal de lider?
Am inițiat și m-am implicat în majoritatea proiectelor din asociație, alături de colegele mele. Am fost alături de persoane vulnerabile, de copiii talentați, de problemele semenilor noștri. Sunt acțiuni care se văd și multe altele care rămân nevăzute. Se spune că binele se face în tăcere, dar, de multe ori, exemplul nostru a fost urmat și de alte persoane, dornice să ajute, să facă ceva pentru binele comunității.
În asociația noastră, totul se face pe bază de voluntariat, nimeni nu este remunerat, și am avut plăcuta surpriză să vină alături de noi, la acțiuni, artiști cunoscuți sau oameni de afaceri care și-au oferit ajutorul fără pretenții materiale. Satisfacția vine când vedem pe chipurile copiilor, mamelor și bătrânilor câteva zâmbete sau lucirea de speranță din ochii lor. După fiecare acțiune, vizibilă sau nu, ne încărcăm bateriile pentru ce va urma.
4. Ați fost aproape de femei aflate în situații de vulnerabilitate, dar și de copii, vârstnici sau persoane cu dizabilități. Există o întâlnire, o poveste sau un moment care v-a arătat, foarte concret, ce înseamnă sprijinul autentic și cât de important este curajul în astfel de contexte?
Am întâlnit oameni din toate categoriile menționate, fiecare cu poveștile lor de viață. Pe tine te cunosc de când erai micuță; ne întâlneam prin cartier. M-a impresionat voința și curajul tău de a demonstra tuturor că poți să te ridici și chiar să îi întreci pe colegii de generație, cu un efort extraordinar, într-o societate care nu acorda, de cele mai multe ori, sprijinul necesar. Am cunoscut multe persoane cu dizabilități care ne-au oferit lecții de viață autentice. Am un respect deosebit pentru ele și, de fiecare dată, încerc, pe cât posibil, să le fiu aproape.
5. În cadrul inițiativei „Voci Curajoase”, vorbim despre curaj ca despre o forță interioară care poate fi cultivată. Cum definiți, din perspectiva dumneavoastră, o „voce curajoasă” și care credeți că sunt pașii esențiali pentru ca o femeie să ajungă să și-o exprime, chiar și în fața fricii sau a presiunilor exterioare?
Te felicit pentru această inițiativă de a face cunoscute „Vocile Curajoase” și cred că a avea curaj nu înseamnă doar a avea un tupeu extraordinar, ci a fi foarte bine informat, a-ți spune părerea în cunoștință de cauză, cu argumente precise. Femeile au început să se afirme în toate domeniile de activitate și au un cuvânt de spus în societate, pentru a îndrepta ce se mai poate îndrepta. Nu pot să dau sfaturi, pentru că eu te consider mult mai curajoasă decât mine.
6. Există momente în care responsabilitatea față de oameni și comunitate poate deveni copleșitoare. În astfel de perioade, ce vă ajută să vă reconectați cu sensul profund al muncii dumneavoastră și să mergeți mai departe?
Da, există astfel de momente. O rugăciune, o plimbare lungă, o emisiune interesantă, un film bun, o întâlnire cu prietenii, niște versuri scrise pe o bucată de hârtie, mai nou câte o epigramă sau un catren mă eliberează de energia negativă acumulată și încerc mereu să stau în lumină. La această vârstă, cred că am învățat să fiu mai calmă, să las orgoliul la o parte și să merg mai departe cu și mai mult elan.
7. Între viața personală și cea profesională există adesea o linie fină. Cum simțiți că s-au influențat reciproc aceste două planuri în parcursul dumneavoastră? A existat un moment-cheie în care s-au completat, s-au suprapus sau, dimpotrivă, au intrat în tensiune?
Am încercat să le îmbin și, de cele mai multe ori, mi-a ieșit. Am avut și momente în care am înclinat balanța într-o parte sau în alta, dar am avut norocul să am un soț minunat, care m-a sprijinit de fiecare dată și care se implică activ în activitățile asociației „Uniunea Femeilor din Gorj”.
8. În munca alături de comunitate se nasc povești de viață care pot schimba perspective. Cum folosiți propriile experiențe pentru a încuraja oamenii – în special femeile – să-și spună poveștile? Există o experiență care v-a atins profund și v-a dat energia să continuați, chiar și în momente dificile?
Este perfect adevărat. Am cunoscut multe povești de viață care, de cele mai multe ori, nu credeam că pot fi adevărate.
Pe femei le încurajez să învețe, să meargă la serviciu, să trăiască pe picioarele lor. Așa îmi spunea mie bunica atunci când eram mică: să nu depind financiar de nimeni în viață. Le încurajez să facă ceea ce le place și, dacă au un talent, să-l fructifice, să nu accepte violența în familie sau la locul de muncă și să aibă curajul de a se reinventa mereu.
9. Privind spre viitor, ce direcții sau visuri vă aduc astăzi entuziasm? Ce v-ați dori să continuați sau să inițiați în cadrul Uniunii Femeilor din Gorj și ce credeți că este esențial pentru ca aceste idei să devină realitate?
Îmi doresc să aducem un suflu tineresc în asociație, să vină alături de noi persoane tinere și dornice să facă bine, să existe continuitate pentru activitățile caritabile, educative sau artistice. Faptele trebuie să vorbească în locul nostru.
10. Dacă ar fi să priviți impactul muncii dumneavoastră până în acest moment, ce simțiți că s-a schimbat concret în viața femeilor și a comunității din Gorj? Cum vă doriți ca această influență să meargă mai departe, ca un proces de continuitate, nu doar ca o intervenție de moment?
Eu cred că femeile din Gorj au prins încredere și ne caută pentru a le oferi un sfat, o informație sau pentru a cere ajutor. Ne dorim ca autoritățile competente să fie mai cooperante și să-și facă datoria atunci când apar probleme. Ne dorim să facem, în continuare, bine semenilor noștri. Doamne ajută.
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire
Aplică pentru un interviu în ediția 2026: elena_pomana@outlook.com
