După mai bine de un deceniu petrecut în industria soluțiilor software pentru resurse umane, Aurelian Chitez a ales să deschidă un nou capitol profesional, preluând rolul de Director de Vânzări al Mida Soft Business. De-a lungul carierei sale, a coordonat echipe comerciale, a contribuit la proiecte de transformare digitală și a construit parteneriate bazate pe încredere și valoare pe termen lung. Dincolo de tehnologie, experiența l-a convins că schimbarea reală începe cu oamenii, cu felul în care aceștia înțeleg, acceptă și susțin transformarea.
În cadrul inițiativei Voci Curajoase, dialogul cu Aurelian este o invitație la o conversație despre leadership, curaj, încredere și despre ceea ce face diferența dintre o echipă care funcționează și una care crește. O discuție sinceră despre cultură organizațională, transformare și rolul oamenilor într-o lume aflată într-o schimbare continuă.
1. Astăzi te vedem ca lider și executiv cu experiență. Dar cine era Aurelian Chitez înainte de funcții, echipe și obiective de business? Există un fir roșu care pornește din copilărie și care se regăsește în omul care ești astăzi?
Înainte de funcții, obiective și echipe, cred că eram același om curios, ambițios și foarte atent la oameni. Nu știu dacă atunci aș fi numit asta leadership, dar mereu am avut tendința de a înțelege ce îi motivează pe cei din jur, de a aduna oamenii împreună și de a împinge lucrurile înainte. Firul roșu, pentru mine, este dorința de a construi. Nu doar rezultate, ci relații, încredere, echipe și contexte în care oamenii simt că pot mai mult. Am învățat destul de devreme că nu poți reuși singur și că felul în care îi tratezi pe oameni rămâne mult timp după ce un proiect sau un obiectiv s-a încheiat.
Cred că Aurelian de astăzi este o versiune mai disciplinată și mai conștientă a aceluiași om: cineva care vrea să lase ceva bun în urmă, nu doar să bifeze rezultate.
2. Cine sunt persoanele care și-au pus cea mai puternică amprentă asupra parcursului tău și ce ai preluat de la ei în felul în care conduci și construiești relații profesionale?
Au fost mai multe persoane care și-au pus amprenta asupra mea, dar cele mai importante lecții nu au venit întotdeauna din cărți sau din contexte formale. Au venit de la oameni pe care i-am văzut muncind, luând decizii grele, asumându-și responsabilități sau, uneori, greșind și învățând din asta. De la familie am preluat ideea de seriozitate, de muncă și de respect față de oameni. De la liderii buni pe care i-am întâlnit am învățat cât de important este să ai direcție, dar și răbdare. Iar de la oamenii din echipele mele am învățat poate cea mai valoroasă lecție: că leadershipul nu este despre control, ci despre încredere, claritate și consecvență. În relațiile profesionale încerc să duc mai departe această combinație: fermitate când este nevoie, dar și respect, deschidere și grijă față de omul din fața mea.
3. A existat vreun moment din cariera ta în care ai fost aproape să renunți sau să alegi un alt drum? Ce te-a făcut să continui?
Da, au existat momente în care m-am întrebat dacă drumul pe care sunt este cel potrivit. Cred că orice om care își asumă responsabilități mari ajunge, la un moment dat, să se întrebe dacă mai are energie, dacă mai are sens, dacă merită. Pentru mine, astfel de momente au apărut mai ales în perioade de schimbare, când lucrurile nu mai depindeau doar de performanța individuală, ci de contexte complexe, decizii organizaționale, oameni, presiune și incertitudine. Ce m-a făcut să continui a fost, în primul rând, faptul că nu am privit acele momente ca pe un capăt de drum, ci ca pe o etapă de maturizare. Am înțeles că uneori nu trebuie să renunți la drum, ci să schimbi modul în care mergi pe el. M-au ajutat oamenii din jur, familia, echipa, dar și dorința mea de a demonstra că pot construi mai departe, chiar și după perioade dificile.
4. În cadrul „Voci Curajoase”, vorbim des despre curaj. Ce înseamnă curajul pentru tine într-o lume în care schimbarea este constantă, iar liderii sunt adesea puși în situația de a lua decizii dificile?
Pentru mine, curajul nu înseamnă absența fricii. Înseamnă să poți lua decizii chiar și atunci când nu ai toate răspunsurile, dar ai suficiente valori clare încât să știi în ce direcție trebuie să mergi. În business, curajul înseamnă să spui lucrurilor pe nume, să iei decizii nepopulare atunci când sunt necesare, să schimbi ce nu mai funcționează și să îți asumi că uneori vei greși. Dar mai înseamnă și să rămâi uman într-un mediu în care presiunea pe rezultate poate deveni foarte mare. Cred că liderii curajoși nu sunt cei care par invincibili, ci cei care pot fi sinceri, consecvenți și responsabili în fața echipelor lor. Curajul este să construiești încredere chiar și în perioade de incertitudine.
5. Ai lucrat ani de zile la intersecția dintre tehnologie și oameni. Care sunt cele mai mari greșeli pe care organizațiile le fac atunci când încearcă să transforme procese fără să transforme și cultura?
Una dintre cele mai mari greșeli este să tratezi transformarea digitală ca pe un proiect IT, nu ca pe un proiect de business și de oameni. Tehnologia poate automatiza procese, poate aduce date, viteză și eficiență, dar nu poate compensa lipsa de claritate, lipsa de comunicare sau lipsa de încredere. Am văzut organizații care au implementat soluții foarte bune, dar fără să pregătească oamenii pentru schimbare. Rezultatul este că tehnologia există, dar nu este adoptată real. Oamenii o folosesc formal sau o ocolesc, pentru că nu înțeleg de ce este importantă sau pentru că nu simt că fac parte din proces. Transformarea adevărată începe când oamenii înțeleg sensul schimbării. Cultura este cea care decide dacă tehnologia devine un avantaj competitiv sau doar încă un sistem pe care organizația îl folosește parțial.
6. Ce ai descoperit că nu poate fi măsurat într-un raport de performanță, dar face adesea diferența dintre succes și eșec într-o echipă?
Încrederea. Ea nu apare întotdeauna într-un raport, dar se simte imediat într-o echipă. Se vede în felul în care oamenii comunică, în cât de repede cer ajutor, în cât de sincer vorbesc despre probleme și în cât de mult își asumă obiectivele comune. Poți măsura vânzări, pipeline, conversii, activități, dar este mult mai greu să măsori energia unei echipe, gradul de implicare reală sau sentimentul că oamenii trag în aceeași direcție.
În experiența mea, diferența dintre o echipă care livrează ocazional și una care performează constant este dată de această fundație invizibilă: încredere, claritate, responsabilitate și sentimentul că fiecare om contează.
7. Cum definești diversitatea și incluziunea într-un context de business și ce beneficii concrete ai observat atunci când organizațiile reușesc să valorifice perspective diferite?
Pentru mine, diversitatea nu înseamnă doar să ai oameni diferiți în aceeași cameră. Înseamnă să creezi un context în care acele diferențe sunt ascultate, respectate și folosite constructiv. Incluziunea apare atunci când oamenii nu simt că trebuie să se conformeze complet unui tipar pentru a fi acceptați. În business, asta este extrem de valoros, pentru că perspectivele diferite duc la întrebări mai bune, decizii mai echilibrate și soluții mai apropiate de realitatea clienților. Am observat că echipele diverse pot vedea riscuri pe care alții le ignoră, pot înțelege mai bine clienți diferiți și pot aduce mai multă creativitate în modul în care rezolvă problemele. Dar acest lucru se întâmplă doar dacă diversitatea este susținută de o cultură reală a dialogului, nu doar de un mesaj frumos pe hârtie.
8. Te-ai implicat în proiecte dedicate persoanelor cu dizabilități și ai avut ocazia să cunoști îndeaproape provocările și resursele acestei comunități. Ce ai învățat despre potențial, adaptare și apartenență din aceste experiențe?
Aceste experiențe m-au făcut să privesc altfel ideea de potențial. De multe ori, societatea vede mai întâi limitarea și abia apoi omul. Dar când ai ocazia să cunoști îndeaproape persoane cu dizabilități, descoperi resurse extraordinare de adaptare, determinare și curaj. Am învățat că apartenența nu înseamnă doar acces fizic sau formal la un spațiu. Înseamnă să fii văzut, ascultat și tratat ca parte reală din comunitate. Înseamnă să nu fii definit de o vulnerabilitate, ci de ceea ce poți construi, contribui și deveni. Pentru mine, aceste interacțiuni au fost o lecție de modestie și de responsabilitate. Ca lideri și ca organizații, avem datoria să nu irosim potențial doar pentru că nu am știut să creăm contexte potrivite pentru oameni diferiți.
9. Privind înainte, ce capitol simți că începe acum în viața și cariera ta? Ce te provoacă să crești dincolo de ceea ce ai construit până astăzi?
Simt că începe un capitol în care nu mai este vorba doar despre performanță individuală sau despre obiective comerciale, ci despre impact mai larg. Mă interesează tot mai mult cum construiești echipe sănătoase, cum dezvolți oameni, cum creezi o cultură comercială matură și cum folosești tehnologia pentru a aduce valoare reală în business. La Mida Soft Business, provocarea este una foarte interesantă: să contribui la dezvoltarea unei organizații care are experiență, portofoliu și potențial, dar care poate crește și mai mult prin structură, claritate și o abordare modernă de vânzări. Dincolo de carieră, cred că mă provoacă și rolul de tată, de soț, de om care vrea să fie prezent, nu doar performant. Capitolul următor este, pentru mine, despre echilibru, maturitate și construcție pe termen lung.
10. Dacă ai putea transmite un singur mesaj liderilor care construiesc organizațiile de mâine, care ar fi acela?
Le-aș spune să nu uite că organizațiile nu se construiesc doar cu strategii, tehnologii și indicatori. Se construiesc cu oameni. Poți avea cel mai bun plan, cel mai bun sistem și cele mai ambițioase obiective, dar dacă oamenii nu înțeleg direcția, nu au încredere și nu se simt parte din construcție, rezultatele vor fi fragile. Liderii de mâine trebuie să fie suficient de curajoși ca să schimbe, suficient de disciplinați ca să livreze și suficient de umani ca să nu piardă din vedere ceea ce contează cu adevărat. Performanța sustenabilă se construiește acolo unde oamenii simt că au sens, voce și responsabilitate.
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire
Aplică pentru un interviu în ediția 2026: elena_pomana@outlook.com
