Inițiativa – Voci Curajoase

Cristian China Birta a descoperit bloggingul în 2006 și a văzut în el mai mult decât un trend – o revoluție. A fost începutul unui drum în care a învățat, a riscat și a construit. Kooperativa 2.0 nu a fost un plan calculat, ci un vis transformat în realitate, bazat pe pasiune și oameni. A creat #PlatestiCatCreziCaFace dintr-o simplă întrebare: „Mai sunt perceput ca expert?”. Răspunsul l-a surprins și l-a motivat să ducă mai departe ideea de valoare, încredere și accesibilitate. După 17 ani în lumea digitală, a învățat că succesul nu înseamnă doar cifre sau strategii, ci și curajul de a rămâne autentic, de a împărtăși și de a da înapoi.

În interviul de față, ne împărtășește parcursul său personal și profesional, oferind o perspectivă profundă asupra valorilor care îi definesc munca.

1.Ce te-a determinat să te îndrepți către blogging și social media? Au existat momente sau persoane care ți-au influențat decizia? Care e povestea TA?

Prin 2006, am început să mă uit un pic la ceea ce tot vedeam că, prin SUA, este deja un curent, nu doar un trend: bloggingul. Și am devenit un pic fascinat de ce se vedea. Lumea a cam uitat. Dar atunci blogul era prima variantă din istoria omenirii când oricine, dar absolut oricine, putea să publice ceva, și lumea din toată lumea, ca să zic așa, putea să citească. Era nu doar un nou jurnalism, era un nou mod revoluționar de comunicare. Și mi-a plăcut atât de mult ideea de a fi și eu un jurnalist de tip nou, încât m-am întrebat dacă aș și putea trăi din asta.

Și așa a început aventura mea digitală.

2.Cum ai observat schimbările în peisajul blogging-ului românesc de la începuturile tale până în prezent? Ce provocări și oportunități ai întâlnit pe parcurs?

La începuturile noastre ca bloggeri, a fost foarte frumos. Era o libertate totală, pentru că nimeni (nici măcar platformele mari) nu prea știa cu ce se mănâncă această nouă formă de exprimare. Am început, deci, ca bloggeri, dar mai apoi am tot văzut oportunități în zona digitală. Și am pariat pe ele. Și am investit în ele. Au fost riscuri? Sigur că da. Dar așa e în antreprenoriat.

3.Care a fost viziunea ta la înființarea agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0 și cum a evoluat aceasta de-a lungul timpului?

Oricât aș spune unora că eu, cu Vlad Dulea, am înființat agenția în urmă cu 13 ani fără să avem o viziune, ei tot nu mă cred. „N-are cum, că prea bine v-a ieșit!”, îmi spun. Dar adevărul este că noi doi, care făceam fiecare altceva în viață, ne-am simțit bine împreună și am zis să încercăm să facem ceva. Și am decis să construim un loc unde să mergem cu drag la „serviciu”. Acesta a fost ADN-ul de început și așa a și rămas. Și, iată, după 17 ani și jumătate, sunt asociat în Kooperativa 2.0, agenție de comunicare integrată, cu 70 de colegi din două țări. Și ADN-ul de „mers cu drag la serviciu” s-a păstrat. Apropo, zic perioada asta de timp ca să înțeleagă oamenii că – vorba americanului – succesul peste noapte mi-a luat vreo 10 ani. Și zic și de dimensiunea agenției (inclusiv despre extinderea internațională), ca să înțeleagă lumea că regula jocului antreprenorial este să te duci în sus sau în jos (sau în lateral, uneori), dar niciodată să stai pe loc. Căci statul pe loc este moarte sigură în antreprenoriatul digital (că eu la ăsta mă pricep).

4.Curajul este o valoare centrală în inițiativa „Voci Curajoase”. În lumea digitală, unde opiniile sunt uneori criticate aspru, ce înseamnă pentru tine curajul? Cum ai reușit să-ți păstrezi autenticitatea și să rămâi fidel valorilor tale în acest mediu?”

Cu mult, mult antrenament. Cum ziceam, sunt de peste 17 ani în joaca asta digitală. Timp în care am învățat că axioma zero de funcționare a acestei lumi este asta: oricine poate zice orice. N-ai cum să schimbi asta. Poți doar să schimbi modul în care reacționezi la orice zice oricine. Întâi asta am făcut. Mi-am creat un mecanism psihologic de autoapărare împotriva celor care emit păreri fără fundament. Și apoi m-am tot antrenat, ani de zile, să devin din ce în ce mai bun la jocul ăsta. Și, ca regulă a jocului, mi-am impus să nu renunț niciodată la valorile mele. Indiferent de câtă presiune exterioară se pune pe mine. Cât despre autenticitate, este un subiect fascinant. Am fost foarte surprins când am avut anul trecut niște cereri pe sistem „învață-mă să fiu ca tine”. Nu înțelegeam la ce se referă. De fapt, oamenii îmi cereau să îi ajut să devină mai autentici. Doar că eu nu știam atunci cum. Pentru că eu eram eu. Că nu știu cum să o zic mai simplu. Așa că le-am cerut un pic de timp să studiez chestiunea. Și am studiat. Și acum organizez întâlniri pe sistem #PlatestiCatCreziCaFace (fix asta înseamnă: vii la întâlnire, povestim, iar apoi tu decizi cât vrei să plătești) pe tema asta. Mă rog, sunt și alte teme. Dar cu toate încerc să ajut oamenii să trăiască un pic mai bine în viața lor. Căci am ajuns la jumătate de secol, când îmi dă târcoale din ce în ce mai tare dorința de a da înapoi lumii ce mi-a dat lumea…

5.De-a lungul timpului, ai fost un susținător activ al inițiativelor sociale și ai promovat accesibilitatea în mediul digital. Ai avut ocazia să colaborezi direct cu persoane cu dizabilități sau să sprijini proiecte dedicate acestora? Dacă da, ce ai învățat din aceste experiențe?

Dacă ar fi să fac un Top 10 al unor „ceva” sau „cineva” care m-au influențat teribil în modul în care mă uit la realitate, atunci oameni precum George Baltă sau Tedy Necula categoric intră în top. Este miraculos de-a dreptul cât de mult poți învăța de la oameni pentru care ceea ce tu iei de-a gata înseamnă ori o imposibilitate, ori un efort colosal. Mare parte din stoicismul meu (m-am declarat la recensământ stoic ca religie) s-a întărit din întâlnirile cu astfel de oameni. Pe care îi respect teribil.

6.Cartea despre influencer marketing: Ai scris prima carte despre influencer marketing din România, „Ce ne facem, dom’le, cu influencerii ăștia?”. Ce te-a inspirat să abordezi acest subiect și care sunt principalele lecții pe care dorești să le transmiți cititorilor?

Am scris cartea în urmă cu trei ani. Când deja influencer marketing era pe buzele tuturor. Doar că era pe buze, nu era și în minte. Că marea majoritate a oamenilor de business nu reacționau rațional, cum ar fi trebuit să o facă (de aia se ocupă de business și nu de altceva!). Adică vedeam ori reacții de genul „ce prostie și influencerii ăștia…” (greșit, sunt doar niște resurse digitale, care s-ar putea să îți ajute compania). Ori „uau, ce tari sunt…” (la fel de greșit, pe fix aceleași considerente). Am scos cartea ca să îi ajut pe cei interesați să folosească influenceri în strategia lor de marketing. Să înțeleagă acest domeniu. Și, firește, pentru că nu degeaba am făcut marketing atâta vreme, am vrut un instrument bun de promovare pentru Kooperativa 2.0 și pentru brandul meu personal. Ceea ce am reușit. De minune, aș putea zice.

7.Cum reușești să îmbini activitatea de blogger, antreprenor, consultant și autor? Ce strategii folosești pentru a-ți gestiona eficient timpul și energia?

Există niște tehnici pe care le folosesc. Unele sunt chiar la limita crezurilor, de fapt… Dintre toate (că e mult de povestit, nimic nu este simplu, pe rețetă, la mine…), aș menționa doar două, care sunt cruciale: abilitatea de a spune „nu” celorlalți (posibil să fie cel mai dorit curs pe care îl fac) și gestionarea draconică a calendarului (folosesc time boxing, nu time blocking; una dintre învățămintele cele mai de preț cu care pleacă lumea de la întâlnirile cu mine).

Și astea sunt doar două. Care, ca să le stăpânești cum trebuie, au nevoie de muuuult antrenament. Că nimic major nu se poate obține din… nimic major.

8.Care a fost cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o iei în cariera ta și cum ți-a influențat aceasta perspectiva asupra succesului și eșecului?

Nu mi-a fost niciodată greu să iau decizii în sine. Dar ce mi-a fost foarte greu a fost să intru în mindsetul care să mă ajute să iau deciziile corecte. O nuanță decisivă pentru mine. Spre exemplu, în ceea ce privește brandul meu personal, cel mai greu nu a fost să iau decizia de a-l îndrepta într-o direcție sau alta, chiar dacă nu era ceea ce credeam eu că e bine pentru mine, ci să intru în mindsetul care să mă ajute să înțeleg că brandul meu personal funcționează pe o piață a reputației. Și că, dacă îl las nesupravegheat în această piață, reputația mi-o fac alții, nu eu. Și atunci pierd controlul asupra propriului meu brand. Poate părea complicat. Și este! Dar nu ai cum, altfel, să te apuci de o construcție cât de cât corectă a unui brand personal. Hai să o zic altfel. La întâlnirea despre importanța brandului personal în această pârdalnică eră digitală, le spun cursanților mei așa: „De fapt, ați venit să discutăm de ce unii, care sunt mai puțin deștepți și experimentați, vă iau fața, nu-i așa?” Cam despre asta-i vorba.

9.Ce proiecte sau inițiative ai în vedere pentru viitorul apropiat? Există domenii noi pe care dorești să le explorezi sau în care să te implici?

La sfârșitul lui 2024, am predat managementul operațional al Kooperativa 2.0 celor doi asociați mai tineri și mai entuziaști (și mai pregătiți pentru lumea digitală, pe care o înțeleg mai bine): Robert Feraru (noul CEO) și Cosmin Sipoș (omul de bază din „sala mașinilor”). Așa că acum am timp pentru abordări mai strategice, dacă vreți. Una dintre direcțiile care începe să îmi devină din ce în ce mai dragă este inițiativa #PlatestiCatCreziCaFace (care are mari șanse să devină un sistem). Totul a pornit dintr-o întâmplare. În urmă cu câteva luni, am avut un scurt moment în care m-am confruntat cu sindromul impostorului și m-am întrebat dacă mai sunt perceput pe piață ca expert în marketing. Așa că am lansat public oferta ca oricine vrea să vină la o oră de consultanță cu mine. Pe sistemul menționat mai sus: vine, vorbim, iar apoi decide cât să plătească pentru discuție.

Rezultatul? Peste 60 de cereri în doar câteva ore. Deci era clar: piața încă mă percepea ca expert. Dar ce m-a frapat după aceste întâlniri a fost că mai mult de jumătate dintre cei cu care am discutat – și pe care, ulterior, am aflat că i-a ajutat foarte mult consultanța – mi-au spus că nu ar fi venit la mine dacă nu lansam ideea că pot plăti cât vor.

Și aici a venit ridicarea mea de sprânceană:

1. „Nu credeam că sunt de nasul tău.” (Of, trista realitate în care suntem cei mai duri judecători ai propriei valori…)
2. „Nu credeam că am bani de tine.”

Așa că m-am ambiționat. Am realizat că, din motive care momentan îmi scapă, oamenii vor să vină la mine pentru ajutor doar dacă le întind eu mâna în felul acesta. Așa că voi merge mai departe și voi dezvolta această inițiativă și mai mult.

10.Ai construit o comunitate în care dialogul și autenticitatea sunt esențiale. Ce mesaj ai vrea să transmiți despre importanța diversității și incluziunii, atât în mediul digital, cât și în societate?

Probabil cel mai frumos dar pe care ți-l poți face, ca om, este să înțelegi cât de frumoasă și diversă poate fi lumea. Și, poate, un cadou și mai mare decât acesta este să începi să te înfrupți din această frumusețe și diversitate.

Căci altfel… vai, cât de strâmt și rece este colțul în care, de cele mai multe ori, ne izolăm singuri, crezând că astfel ne protejăm de oricine altcineva decât de noi înșine…

Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.

Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire

Poți contribui și tu:

Implică-te în activitățile noastre

Donează pentru persoanele cu dizabilități grave

Cont deschis la Banca Comercială Română

RO56RNCB0149149799710001 RON

Cod de identificare fiscală : 35790409

ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor

la poziția 6/25.02.2012