Alături de Claudiu Gura, ACC, vom descoperi împreună ce înseamnă să fii un ghid în călătoria spre excelență, cum se construiește un spațiu „safe” de dezvoltare și care sunt perspectivele viitorului în coaching, inclusiv rolul tehnologiei și al inteligenței artificiale.
În interviul de față, împărtășește parcursul său personal și profesional, oferind o perspectivă profundă asupra valorilor care îi definesc munca.
1.Ce te-a inspirat să îmbrățișezi coachingul ca vocație? Și cum au influențat experiențele tale personale stilul tău de abordare în această profesie?
Eu vin cu un background de tehnologie și IT de peste 20 de ani. Coachingul, la mine, a apărut mai mult întâmplător. Totul a pornit de la un email de la “Internal Comm”, care anunța o nouă serie a unui program de coaching pentru performanță într-o companie multinațională. În acel moment, curiozitatea m-a făcut să mă înscriu în program. Mai departe, am avut șansa să întâlnesc un coach deosebit, Roxana. Experimentând coaching-ul profesionist, văzând cât de puternic este și cât de mult mă ajută „să mă văd” și să-mi găsesc cele mai bune direcții de acțiune spre ceea ce îmi doresc, m-a convins. Apoi am simțit că este minunat să duc povestea mai departe, să se bucure și alți oameni… Și astfel, acum sunt și coach profesionist, certificat ICF!
2.Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâlnit în cariera ta? Cum ai găsit resursele interioare pentru a le depăși?
Când țintim spre excelență în ceea ce facem, provocări regăsim la tot pasul. Sunt „parte din joc”, dar, imediat ce le depășim, devenim mai buni, ne întărim unele flancuri care poate erau mai descoperite înainte. Cele mai mari provocări le văd ca fiind legate de schimbare și adaptarea la contextul foarte dinamic din jurul nostru, în care foarte multe lucruri par conectate între ele, aproape într-un mod „global”.
Întrebarea pe care „o am cu mine” chiar și în momentele cu cele mai mari provocări este: „Ce este bun în această provocare?”. Apoi îmi adun resursele care să-mi permită să ating o stare de echilibru, din care să pornesc în luarea deciziilor de acțiune și adaptare cât mai bună.
3.Există o experiență în care ai sprijinit pe cineva să își depășească propriile bariere, indiferent de contextul lor personal? Cum ai cultivat curajul în acel proces și ce ai învățat despre reziliență?
Ca și coach profesionist, îmi amintesc de multe experiențe în care persoanele minunate cu care lucram au ajuns în punctul în care „s-au văzut” mai bine și au trecut la acțiune, cu mult curaj, pe ceea ce au considerat că fiind valoros în acel moment. Un astfel de exemplu ar fi Rodica (numele nu este cel real ), care ocupa un rol de director regional în cadrul unei multinaționale, cu echipe larg distribuite pe o parte destul de mare din țară. În același timp, avea o familie minunată, un soț și copii. În plus, își ridicase un „side business” din sfera alimentară, cu câțiva angajați. În momentul în care am început cu prima întâlnire de coaching, părea „că nimic nu-i merge bine” Rodicăi, că ziua „este prea scurtă”, iar curajul spre acțiune era ușor acoperit de „gânduri”. Am crezut cu totul în ea și în procesul de coaching și am stat alături de client, cu încredere și susținere în toate lucrurile minunate pe care le făcea. La un moment dat, Rodica și-a propus să exploreze mai mult strategiile de „time management”, apoi și-a luat „acțiuni”, și-a făcut planificări „micro”, dar tot părea că încă „nu decolează”. Îmi amintesc cum, spre finalul unei sesiuni de coaching, conversația era în jurul „unui platou”, moment în care am simțit să pun întrebarea: „În acest moment, cum te vezi?”
A urmat un moment de liniște… aproape un minut… „Platoul plin! Wow! Am zis asta? Chiar așa mă simt, ca și cum aș avea un platou plin.”
A fost momentul „A-HA” care a schimbat perspectiva clientului. A început din acel punct „să se vadă” cu adevărat. A continuat în următoarele sesiuni de coaching să lucreze pentru a-și prioritiza timp și pentru ea, pentru ceea ce este cu adevărat important, să „mai golească” din minunatul platou, să-și mai echilibreze relația cu cei dragi, să-și țină un nivel bun al „bateriilor”… Rezultatele au fost pe măsură!
Dacă stai o secundă și te observi, „Cum este platoul tău?”
4.Cum definești curajul în cadrul inițiativei Voci Curajoase și ce strategii folosești pentru a-i inspira pe cei din jur să-l manifeste?
Curajul îl văd mult legat de atitudine, de cât de mult avem încredere în noi. Cât timp intenția este una bună și ne dorim să împărtășim din ceea ce avem noi, să-i inspirăm pe cei din jurul nostru, curajul ne va urma. Chiar dacă vine mai timid la început, picătură lângă picătură putem crea un ocean, generând în jur ceea ce numim „the ripple effect”. Puterea exemplului personal o văd ca fiind cea mai bună strategie și în acest caz.
5.Ce importanță are diversitatea și incluziunea în practica ta de coaching, și ce măsuri ai implementat pentru a crea un mediu de acceptare?
Atât în practica de coaching, cât și în restul ariilor în care interacționăm pe plan personal sau profesional, țintirea menținerii unui echilibru ne aduce mari beneficii. Indiferent din ce segment privim oamenii, diversitatea și incluziunea este important să fie prezente. Astfel, reușim să avem mai multe perspective, păstrând o armonie mai bună în jurul nostru. În procesul de coaching profesionist, pe baza codului de etică și a competențelor ICF, respectăm clientul și valorile lui, fără a impune perspective sau judecăți personale asupra acestuia. Mediul „safe”, de încredere și acceptare, îl creez și prin comunicarea empatică, cu înțelegere și compasiune pentru experiențele și emoțiile clientului, alături de sprijinul oferit pentru responsabilizare și autonomie.
6.Ai lucrat cu persoane care se confruntă cu dizabilități; cum ai adaptat metodele tale pentru a răspunde nevoilor lor specifice?
Am persoane dragi în jurul meu care sunt ceva mai încercate din această privință, dar, cu toate acestea, se descurcă excelent în ceea ce își propun și sunt exemple de optimism. Legat de procesul de coaching și metodele mele în astfel de situații, fac tot posibilul să găsim un nivel de echilibru, astfel încât colaborarea să fie cât mai largă și să construim un spațiu safe, de dezvoltare. Îmi amintesc, de exemplu, că atunci când era în discuție mobilitatea mai scăzută a unor clienți, opțiunea de interacțiune preponderent online era mult mai aleasă decât variantele de întâlniri face to face.
7.În ce mod a modelat experiența ta ca director de operațiuni la ICF și în alte inițiative de voluntariat perspectivele tale asupra colaborării în comunitate? Poți împărtăși o experiență care ți-a lăsat o amprentă semnificativă?
Apreciez foarte mult șansa de a fi parte din echipa de voluntari ICF și de a avea această experiență ca director al departamentului de operațiuni al ICF România. Astfel, am avut ocazia să fiu parte din una dintre cele mai bune școli de leadership din România, fiind alături de oameni minunați atât în departament, cât și în echipa largă de voluntari. Mai mult, am întâlnit oameni extraordinari, deschiși, care mi-au oferit încredere, oameni gata să împărtășească din experiența lor, pentru a crea împreună ceva mai măreț în jur.
Ca experiență recentă, care îmi face mare bucurie, este cea în care am sprijinit alți oameni din jurul meu care își doreau să crească, să capete mai mult curaj, să-și dezvolte nivelul lor de leadership. Privind acum, îi văd pregătiți să devină viitorii lideri de departament, la rândul lor. Este minunat să „vezi” ce lași în urmă și cât de frumos se dezvoltă și își maximizează potențialul profesional sau personal oamenii de lângă tine.
8.Cum îți folosești propriile experiențe pentru a încuraja și motiva oamenii să își împărtășească poveștile? Există o poveste anume care ți-a marcat această abordare?
De mic am fost fascinat de poveștile bunicului meu, le simțeam atât de simple și pline de pilde „de viață”. Prietenii apropiați au avut „șansa” să afle câteva dintre acestea. În egală măsură, îmi place să ascult, cu deschidere și curiozitate, alte povești, chiar și în sesiunile de coaching, dacă clientul consideră că îl ajută și „vrea să fie ascultat”. Pornind din ele, cu metafore puternice, deseori clientul își găsește cheia pe care, de fapt, o căuta de mult timp… Povestea care mi-a marcat calea în coachingul profesionist este cea în care curiozitatea m-a îndreptat spre prima sesiune de coaching cu Roxana, cum vă spuneam mai sus… Fără această poveste, astăzi poate că nu eram aici, să scriu aceste gânduri.
9.Dacă te gândești la viitor, ce visuri sau direcții îți aduc entuziasm și cum plănuiești să le transformi în realitate?
Mă bucur că sunt bine și că sunt fericit în prezent. Cu această „bază” pășesc și spre viitor. Similar procesului de coaching profesionist, privirea o îndrept către în față, încercând să „iau cu mine” ce este bun din experiențele de până acum și să pășesc încrezător pe calea care mi se deschide. Dacă ne uităm la viitor și la tehnologia digitală, AI-ul, atât de prezent în alte domenii, pare că va deveni un instrument întâlnit și în zona de coaching, mai mult ca un „coaching companion”, contribuind la democratizarea coachingului și deschizând porțile unor noi segmente de oameni. La nivel global, organizația ICF este aproape de acest „trend”, dezvoltând și un standard în materie – „AI Standards for Coaching”. Viitorul îl văd tot „împreună”, în care coachii profesioniști vor putea oferi servicii de coaching superioare, utilizând într-un anumit grad și instrumente AI, spre folosul celor care își doresc să-și crească potențialul, contribuind astfel la dezvoltarea economică și socială la nivel global.
Mă mai entuziasmează foarte tare să văd că, în drumul meu spre excelență, pot fi lângă oameni, că pot să-i ascult cu toată atenția, îi pot susține să se dezvolte, să-și găsească propria „versiune mai bună” în calea lor. Să ne dezvoltăm împreună…
10.Ce impact simți că ai avut până acum în viața celor cu care lucrezi și cum îți dorești să continui să influențezi pozitiv oamenii în viitor?
Impactul procesului de coaching asupra clienților care sunt pregătiți și ancorați demersului lor este unul ușor de observat, atât de client, cât și de cei din jurul său, fie că este vorba de viața personală sau de latura profesională. Impactul îl estimez evoluând mai mult pe o curbă exponențială decât ceva cu o creștere liniară. De îndată ce clientul „își observă” complexitatea din jur și pattern-ul pe care funcționează și decide să-și facă ajustări, ele îl vor ajuta pe viitor în orice alte situații, nu doar în cea „punctuală” cu care a intrat în sesiunea de coaching. Vorbim de coaching transformațional, puternic! Pe viitor, ascultarea profundă și susținerea echilibrată a oamenilor pregătiți unui demers de coaching profesionist sunt convins că vor continua să dea roade, spre folosul lor. Am convingerea că omul are tot ce îi trebuie să se observe și să treacă la treabă, spre folosul lui, în aproape orice situație.
În final, îmi amintesc ce îmi spunea mentor coach-ul Monica Grigoriu, MCC – ICF: „Coachingul este o profesie în care ai șansa să devii mai om!”
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire
Poți contribui și tu:
Implică-te în activitățile noastre
Donează pentru persoanele cu dizabilități grave
Cont deschis la Banca Comercială Română
RO56RNCB0149149799710001 RON
Cod de identificare fiscală : 35790409
ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor
la poziția 6/25.02.2012
