Cum arată curajul într-o sesiune de coaching? Uneori e o întrebare pusă la momentul potrivit. Alteori e o tăcere care lasă loc conștientizării. Cristina Dragomir, PCC ne duce în culisele acestui proces, vorbind deschis despre leadership, echilibru, vulnerabilitate și transformare.
1.Care a fost momentul în care ai simțit că ai găsit adevărata ta misiune în coaching și leadership?
Am făcut formarea în coaching acum 9 ani. Coachingul mi-a câștigat încrederea prin rezultatele pe care le-am văzut. Îmi doream în acea perioadă să lucrez la două obiective importante pentru mine. Ce mi-am dat seama era că puneam constant multe alte lucruri urgente pe primul loc, în detrimentul a ceea ce era cu adevărat important pentru dezvoltarea mea. După ce am început să lucrez cu un coach profesionist, în două luni de zile deja făcusem progres semnificativ cu ambele obiective. Procesul de coaching mi-a clarificat motivația și tiparul de gândire care mă ținea pe loc, așa că în scurt timp am văzut rezultate concrete. Văd același lucru în relația cu clienții mei. În procesul de coaching identificăm obiectivele care sunt importante pentru ei, valorile pentru care sunt gata să lupte și identificăm barierele și convingeri limitative care îi țin de la a-și atinge potențialul maxim.
2.Cum a influențat viața ta personală, în special rolul de mamă, modul în care abordezi coachingul și relațiile cu clienții tăi?
Cred că rolul de părinte ne oferă multe alegeri. Ne dă șansa de a vedea ce pot deveni cei dragi nouă atunci când credem în ei și le vedem potențialul, dincolo de momentele de eșec sau de căderi. Ce am încercat în relația cu fetele mele a fost să creez un mediu de încredere și siguranță în care feedbackul să fie dat și primit cu deschidere. Copiii noștri ne dau cel mai direct feedback daca le dăm șansa. Ori de câte ori în discuțiile cu fetele mele le pun o întrebare: „Care e un lucru care îți place din ce facem împreună?” sau „Care ar fi un lucru pe care l-aș putea schimba în rolul meu de mamă?” primesc absolut de fiecare dată un feedback sincer și direct. Și când răspunsul lor vine clar: “Mamă, aș vrea să ai mai multă răbdare și să petrecem mai mult timp împreună”, mă ajută de fiecare dată să-mi recalibrez prioritățile.
Cred că rolul de părinte mă inspiră în profesia de coach și invers, rolul de coach îmi îmbogățește perspectiva și îmi dă mai multe energie în rolurile din familie.
3.Cum definești curajul în coaching și în viața personală? Ai un exemplu când ai riscat pentru a provoca o schimbare reală în viața cuiva?
Curajul este atunci când ieși din zona de confort și începi să creezi și să fii vulnerabil, fără să ai nici un control despre cum vor răspunde ceilalți. Coaching-ul creează acest spațiu în care co-creăm în parteneriat cu clientul, fie că vorbim de o persoană sau de un grup. Este un spațiu în care într-un cadru de autenticitate și vulnerabilitate, el conștientizează ceea ce poate fi altfel, ce își dorește să schimbe și ce e gata să îți asume în acest proces. Nu putem schimba ceea ce nu conștientizăm. Există în fiecare dintre noi o rezistență de a apăra o anumită imagine pe care o avem despre noi înșine. Am multe exemple în care spațiul de conversație, clienții mei s-au simțit în siguranță pentru a scoate la suprafață tipare de gândire care activau mecanisme defensive, cu un cost în relațiile și performanța lor.
Din rolul de coach – este curajul de a reflecta înapoi către client observațiile noastre – anumite schimbări în energia, tonul sau mimica lui, afirmații contradictorii, tipare. Când nu ținem de opiniile noastre cu orice preț, ci lăsăm clientului libertatea de a răspunde în modul lui propriu aceasta este o dovadă clară de curaj. Iar modul acesta de a fi prezent și implicat, într-un dialog deschis, în parteneriat, se aplică și în viața personală și în echipe.
4. Există o experiență în care ai sprijinit pe cineva să își depășească propriile bariere, indiferent de contextul lor personal? Cum ai cultivat curajul în acel proces și ce ai învățat despre reziliență?
Un exemplu care îmi vine mintea este situația unui manager cale după mulți ani de de lucru, făcea o tranziție profesională. În acel context cu multă incertitudine și nesiguranță cea mai mare provocare a lui era încrederea de sine foarte scăzută. Când a reușit să conștientizeze tendința de a supraanaliza trecutul și a văzut noul context ca pe oportunitate, ceva în el s-a trezit. A început să vadă resursele și pe care le avea la dispoziție și a putut să depășească blocajul. Claritatea pe care a câștigat-o în procesul de coaching l-a ajutat ca în scurt timp să facă tranziția către un rol nou.
5.În inițiativa „Voci Curajoase”, ne concentrăm pe curaj și reziliență. Cum ai cultivat reziliența interioară în carieră și cum sprijini clienții să facă același lucru?
Ceea ce susține reziliența este focalizarea pe viitor, nu pe trecut. Am multe exemple din perioada pandemiei, când mulți manageri și antreprenori au fost nevoiți să facă față unei presiuni maxime. Au trebuit să ia decizii dificile, adesea fără a avea suficiente informații, să găsească soluții și să se adapteze rapid într-un context cu multă incertitudine. Când ne blocăm în trecut, nu mai vedem soluțiile. Am văzut însă cum mulți dintre ei au reușit să vadă soluții, să gestioneze presiunea și să se adapteze rapid la schimbări. Agilitatea de a acționa sub presiune a salvat multe businessuri.
Întrebarea ta mă duce cu gândul la unul dintre principiile de viață pe care l-am învățat devreme în copilărie, modelat în special de bunica mea. Am învățat să nu renunț când este greu. Îmi plac provocările și le văd ca pe oportunități foarte bune de a învăța. Au fost multe contexte în care am făcut schimbări și timpul a confirmat că au fost cele mai bune decizii. Reziliența înseamnă și să recunoști când e momentul sa faci o schimbare – nici prea repede, nici prea târziu.
6.Ce schimbări majore ai observat în clienții tăi datorită relației personale pe care o construiești cu ei și cum simți că influențezi viețile lor dincolo de sesiunea de coaching?
Cum spune unul dintre clienții mei, întrebările lucrează și dincolo de sesiuni. Unul dintre rezultatele coachingului este că formează un mod de gândire structurat. Exercițiul constant de a defini un obiectiv specific și măsurabil și de a crea o structură devine un obicei pe care ei îl integrează mai departe în rolul lor de lideri, manageri, profesori, etc. E fascinant pentru mine să văd modul în care clienții mei aplică întrebările bune în contextul lor – în vânzări, HR, L&D.
Unul dintre managerii cu care am lucrat, a implementat un program de coaching pentru managerii din compania lor. Un director de HR cu care am lucrat pe coaching individual a iniţiat o serie de programe de team coaching pentru toate nivelurile de management din companie și împreună cu echipa de board, am reușit să dezvoltăm o colaborare de cinci ani care a adus schimbări majore în cultura organizațională și creșterea performanței.
Un alt exemplu este cazul unui manager, un om vizionar și creativ, dar care avea dificultăți în a confrunta echipa atunci când era nevoie. Deși avea multe idei foarte bune, nu reușea să le pună în aplicare, iar energia echipei se risipea în discuții nesfârșite. După ce am identificat ce stătea la baza fricii lui de a confrunta, a început să ofere feedback direct și specific. Schimbările pe care el le-a făcut au creat o atmosferă deschisă în echipă și au crescut vizibil colaborarea și performanța oamenilor.
7.Ce practici ai dezvoltat pentru a menține un echilibru între empatie și provocare atunci când lucrezi cu clienți care se confruntă cu provocări majore?
Nu e ușor să menținem echilibrul între empatie și provocare, mai ales când clienții noștri se confruntă cu provocări majore. Oamenii reușesc să depășească cele mai mari provocări atunci când se simt împuterniciți. Din experiența mea, câteva practici care ajută sunt ascultarea activă și spațiul de reflecție susținut de întrebări bune. Când ascultăm cu dorința de a înțelege, ceilalți se simt mult mai responsabili să își asume ceea ce își doresc și pot schimba, iar acest lucru le oferă autonomie. Fiindcă sunt o persoană empatică, mă ajută să practic reflecția personală. Dacă sunt prezentă cu mine, e mai ușor să îmi mențin obiectivitatea și să nu preiau emoțiile clienților.
8.Ce sfat ai oferi viitorilor coachi care vor să îmbrățișeze curajul și incluziunea în practica lor, mai ales în lucrul cu persoane din medii diverse și cu dizabilități sau nu doar atât?
Ca și coach-i, noi vedem valoarea și potențialul oamenilor, dincolo de condiția lor prezentă. Am învățat constant două lucruri de fiecare dată când am interacționat cu persoane cu nevoi speciale sau din medii sociale defavorizate. Un lucru este recunoștința. E copleșitor să văd atitudinea de mulțumire pe care multe persoane cu dizabilități o arată. În ciuda unor limitări vizibile, ele aleg să vadă ceea ce au, nu ceea ce le lipsește. Reziliența lor este un alt aspect format în caracterul lor prin provocarea constantă de a face față și de a depăși dificultățile. Atitudinea lor mă face să văd viața cu alți ochi, cu recunoștință și smerenie.
DISTRIBUIE!
Interviul face parte din seria „Voci Curajoase”, un proiect dedicat evidențierii poveștilor de viață ale persoanelor care își depășesc limitele și contribuie la schimbarea mentalităților. Scopul acestui interviu este de a inspira și educa, promovând diversitatea, incluziunea și puterea rezilienței. Poveștile împărtășite sunt personale și reflectă parcursul individual al fiecărui invitat. Drepturile de autor asupra acestui material aparțin proiectului „Voci Curajoase”. Acest interviu poate fi preluat doar menționând sursa / scopul non-comercial al utilizării. El nu poate fi republicat de alte terțe părți.
Interviul este realizat de Elena Pomană – Fondator Asociația Dăruiește Fericire
Poți contribui și tu:
Implică-te în activitățile noastre
Donează pentru persoanele cu dizabilități grave
Cont deschis la Banca Comercială Română
RO56RNCB0149149799710001 RON
Cod de identificare fiscală : 35790409
ADF este înscrisă la judecătoria Tg-jiu în registrul Asociațiilor și Fundațiilor
la poziția 6/25.02.2012
