Interviu cu Marcela Filip – Povestea unui trainer care schimbă vieți!

Inițiativa – Voci Curajoase

Într-o lume în continuă schimbare, unde educația practică și inspirația autentică sunt esențiale, Marcela Filip se remarcă prin pasiunea și dedicarea cu care transformă fiecare curs într-o experiență de învățare profundă și memorabilă. Cu o abordare centrată pe oameni, Marcela a inspirat numeroși participanți să își depășească limitele și să își construiască cariere solide. Prin cuvinte simple, dar puternice, precum „Tu poți!”, ea deschide uși către noi oportunități și ajută oamenii să își redescopere potențialul.

În acest interviu, vom descoperi povestea unui trainer care crede cu tărie că educația nu schimbă doar minți, ci și vieți.

1.Cum te-a transformat experiența de a înființa Data Training, atât personal, cât și profesional, și cum folosești această transformare pentru a-i sprijini pe alții să își depășească provocările în carieră și în viață?

Hmm, Elena, Data Training a apărut cu mult înainte de a exista oficial. Nici nu mi-am dat seama că drumul meu se îndreaptă în această direcție, dar știam din liceu că vreau să fiu profesor. În facultate, profesorul meu de licență, dar și de disertație, mi-a oferit o recomandare pentru spiritul meu didactic. Pe atunci nu predasem încă, dar, uitându-mă acum, pare că urma. Mi-a plăcut și îmi place să ajut oamenii să aibă un trai mai bun, iar educația știu eu, pentru mine, că este cheia. Ce am considerat bun pentru mine am luat să dau și celorlalți. Ca transformare, ca să poată să existe Data Training sănătos, a trebuit mai întâi să fac eu drumul, să termin o facultate de matematică și un master de informatică și statistică, dar apoi să migrez eu mai întâi în IT, să am roluri în companii mari de Data Analyst și de SQL Developer, ca să pot să vorbesc din practica joburilor la cursuri. A trebuit să petrec multe nopți învățând singură, ca să pot să explic temeinic și să spun oamenilor: atenție, aici puteți greși, puteți învăța greșit, pentru că mai întâi am învățat eu greșit. Drumul acesta de la matematică la IT, de la a învăța singură la a învăța pe ceilalți nu a fost ușor, dar a meritat. Apoi, transformări personale trăiesc zilnic și mă ghidez în ce dau, ce fac, după primele și cele mai importante nevoi ale mele: să fiu văzută, auzită, apreciată. Și acest lucru fac la cursuri: aud participanții, îi încurajez să întrebe oricând orice, îi apreciez, și toți capătă elan să facă singuri. Nu de puține ori mi-a fost dat să citesc mesaje pe telefon: „Marcela, am luat interviul!”. Atunci zâmbesc și îmi spun: „Un trai mai bun”.

2.Care a fost cea mai provocatoare experiență din cariera ta de antreprenor și trainer în analiza de date? Cum ai găsit resursele interioare pentru a depăși acel moment și ce ai învățat despre tine în acest proces?

Deși predau analiza de date, adesea mă pierd eu pe mine în datele unei negocieri, în vânzări. Găsesc resurse la mine, dar petrec uneori mai multe zile.
Cele mai importante resurse ale mele rămân feedbackurile participanților. M-au făcut mereu să continui, să scriu cursuri noi, să vreau să merg cu participanții la următorul nivel, iar acest traseu este resursa mea. Eu îi sprijin pe ei, ei pe mine.
Un procent foarte mare de participanți se întorc și la al doilea, și la al treilea curs. Chiar zilele acestea am susținut un curs de SQL Querying For Business și unul dintre participanți a spus: „Sunt la al 5-lea curs cu Data Training.”
Oare e alt feedback mai frumos?
Hmm, ce am învățat?! Că e ceva în mine care mă mână în acest drum, iar acea parte din mine a vrut mereu să învețe. Așa că am învățat să învăț iar și iar și iar, iar acest lucru va fi pentru toată viața. Mi-am amintit când, în copilărie, trebuia să merg cu mama în grădină să scoatem cartofi și m-a întrebat dacă am de învățat. Și aveam. Cartea, învățătura, a fost mereu pe primul loc, iar eu am rămas cu acest lucru.

3.Cum definești curajul în contextul muncii tale de trainer? Ai un exemplu când ai riscat pentru a face o schimbare reală în viața profesională a cuiva?

Da! Uite, un exemplu este că am ales un trainer în firmă care abia terminase facultatea, nu avea experiența unui trainer solid. Putea avea dificultăți în a controla sala de curs. Dar mi-am spus: „Și eu am primit șansa la 22 de ani să fiu trainer. O ofer și eu.” Și nu am dat greș deloc, este un trainer extraordinar și a fost de la bun început. Colegul meu lucra din timpul facultății și, ce m-a făcut pe mine să spun „Da”, a fost faptul că și-a asumat responsabilități din facultate.

4.Ce importanță are diversitatea și incluziunea în activitatea ta și ce măsuri ai implementat pentru a crea un mediu de acceptare?

Pentru mine, incluziune înseamnă să ne includ pe noi toți, oamenii, în activitatea mea. Nu suntem prima dată participanți la cursuri, suntem oameni, cu nevoi de oameni, așa cum spuneam mai sus: să fim văzuți, auziți, apreciați. Dacă eu pot să împlinesc aceste nevoi umane, mai departe, rolul de participant se împlinește singur, ne rămân doar funcționalități tehnice de parcurs împreună.

Mereu spun la cursuri: „Aici suntem o echipă. Toți dăm share, suntem cu toții la fel, și eu sunt colega cu voi, nu profesorul.”

În ceea ce privește diversitatea, pot exemplifica aici că suntem la cursuri de diferite niveluri, cu diferite experiențe de viață, cu răbdare sau fără, azi grăbiți, mâine așezați.

Mă iau și pe mine, și pe participanți, așa cum suntem azi. Îmi plac mult cursurile open, unde sunt participanți din mai multe companii, pentru că exact diversitatea activității și întrebările de la domeniu la domeniu duc orice curs la un nivel mai sus decât este planificat. Dar și mie îmi place când reușim acest lucru.

5.Ai avut ocazia să sprijini persoane cu dizabilități în cadrul cursurilor tale? Ce practici ai dezvoltat pentru a menține un echilibru între empatie și provocare atunci când lucrezi cu cursanți care se confruntă cu dificultăți?

Ce am dobândit eu, am transmis și colegilor mei. Persoanele cu dizabilități își doresc să fie tratate normal, să aparțină, să fie incluse. Și acest lucru le-am spus colegilor mei: „Vorbim și învățăm toți participanții la fel. Sunt absolut sigură că, dacă cineva are o nevoie aparte de la noi, ne va solicita acest lucru. Dacă noi considerăm ceva anume, riscul este să demotivăm persoana respectivă.”

6.În inițiativa „Voci Curajoase” ne concentrăm pe curaj și reziliență. Cum ai cultivat reziliența interioară pe parcursul carierei tale și cum îi sprijini pe cei din jur să facă același lucru?

Mi-am dat seama și încă îmi dau că reziliența înseamnă pentru mine obținerea de informații. Când pun întrebări, îmi aflu răspunsurile, lucrurile se clarifică cu ușurință. Și acest lucru încurajez și în jurul meu. Dar mai am de învățat. Mai uit că pot să întreb.
Nu prea aveam voie să punem întrebări prea multe în copilărie, nu?

7.Cum îți menții propria dezvoltare și motivație ca trainer? Ce practici te ajută să continui să crești și să rămâi conectată la munca ta?

În primul rând, sunt adesea și eu cursant, învăț și eu în permanență. Merg anual la 3-4 cursuri și învăț de la alți traineri. Acest lucru înseamnă că sunt și eu în barca unui participant la cursuri și văd cum se simte. Iau în calcul. Iau cu mine și aplic, îmi dezvolt empatia.
Apoi vin situațiile de rezolvat și, când văd că găsesc soluții altfel, mă motivează.
Ce este important, ca practică a mea cu mine, este să nu privesc alb și negru, ci să îmi pun mereu întrebarea: Cum mai poate fi altfel decât știu deja? Și așa apar soluțiile. Trebuie doar să fiu atentă, că soluția vine.

8.Ce provocări observi în educația modernă și cum îți adaptezi abordările pentru a răspunde acestor dificultăți? Ce schimbări ai dori să vezi în acest domeniu?

Mi-aș dori să văd mult mai multă ancorare în practică în toate nivelurile de învățământ. Unui copil de clasa a 6-a, când i se predau ecuațiile, să existe posibilități de viață unde să vadă cum le aplică. Când i se explică o funcție unui copil, să i se spună că este o dependență, și cu multe exemplificări, cu dus copiii în medii unde să vadă cum se aplică ceea ce ei învață.

Încă este multă „toceală” atât în învățământul public, cât și ca adulți, la cursurile existente în piață. Tot ceea ce învățăm, cred eu, trebuie să aibă o utilitate și cu aceasta trebuie să începem învățarea, acel De ce?

9.Dacă te gândești la viitor, ce visuri sau direcții îți aduc entuziasm și cum plănuiești să le transformi în realitate?

Din punct de vedere profesional, îmi doresc să dezvolt și un program oficial de mentorat de carieră. Până acum, am oferit sprijin sub formă de sesiuni 1 la 1, însă nu într-un cadru structurat, specific unui program de mentorat. Este un plan pe care vreau să îl concretizez.

De asemenea, îmi doresc să scriu o carte despre mine și experiențele mele. Cred că povestea mea poate inspira și susține pe altcineva în călătoria sa.

10.Ce impact simți că ai avut până acum în viața celor cu care lucrezi și cum îți dorești să continui să influențezi pozitiv oamenii în viitor?

Sunt sigură că am foști participanți la cursuri care și-au schimbat jobul datorită unui curs cu mine, care au avut curajul să aplice pentru un post nou pentru că le-am spus: „Tu poți! Cu mâna ta poți!” – și au reușit. Am avut participanți care nu mai petrec nopțile la birou pentru că i-am învățat să automatizeze munca, iar acum pot pleca în concediu fără laptop. Fiecare mică schimbare contează pentru un bine personal.

Toți avem nevoie de cineva care să ne spună: „Tu poți!” – și, de acolo, putem.

Voci Curajoase

Linkedin:Marcela Filip